Oare?

Mâine anul se-nnoieşte!

M-am trezit la ora 8 pentru a avea parte de o ultimă cafea alături de George pe anul acesta. Şi trebuie să recunosc, am emoţii. Astăzi va lua sfârşit unul dintre anii cei mai grei pentru mine, pentru că anul acesta am făcut cele mai multe schimbări. Primele schimbări care au fost sesizate de toată lumea sunt cele fizice. Astfel de la păr lung am ajuns la păr scurt, apoi extrem de scurt, apoi mediu, iar culorile au tot variat de la roşcat la mai roşcat, la roşu, roz ciclam, vişiniu, ca acum să fiu brunetă.
Schimbările au coincis şi cu decizii importante pe care le-am luat pentru mine, însă sunt convinsă că anul care va veni va fi unul şi mai greu. Alte gânduri le las pentru mai târziu, presupun ca George s-a pornit deja.

E Crăciun!

Am revenit la gânduri mai bune. E Crăciun şi am în suflet multe persoane dragi. Şi îmi mai doresc un singur lucru pentru fericire, dar mă mulţumesc şi cu ce am.
Doamna dirigintă arăta ca o zeiţă hippie cu părul lăsat pe umeri şi îmbrăcată în verde. E cea mai frumoasă!
George este un sensibil ascuns într-un scorţos în care se chinuieşte să creadă. E un fraier!
Jojo mă iubeşte! eu ştiu! eu ştiu! eu ştiu! E mai mare şi ea!
Andrei a mai crescut un pic :). Mi se pare că a rămas la fel de simpatic.
Dani are nevoie de mult mai multe decât îi pot oferi eu... Mă iubeşte prea mult pentru cât aş merita.
Bunica e ca o mamă.
Frate-miu e un scump.
E Crăciun, zăpada se topeşte, uneori plouă.... Dar e linişte şi pace... Aveam nevoie de linişte atât de mult!
Şi te iubesc :)


Şi în amintirea serii care a trecut :)

Cu Moş Ajunul...

E ajun de Crăciun. Încă mai am trebuşoare de făcut... Nu mai simt sărbătorile, nu îmi mai plac. Am crescut prea mult...
Am ieşit aseară cu George... Îmi face plăcere să ies cu el... Şi dacă în anii trecuţi umblam brambura toată seara de ajun, anul ăsta am hotărât să ne întâlnim numai noi, cei de toate zilele şi evenimentele :)[eu, George, Jojo, Andrei, Dan şi care o mai vrea să vină, e binevenit, care nu, tot aia]. Şi vom merge să o colindăm doar pe doamna dirigintă. Mi-e foarte dor de ea!
Sunt tristă, sunt deprimată şi cred că pentru prima dată în viaţa mea îmi doresc să mă îmbăt de Crăciun, până uit de mine. Şi de Revelion... la fel...

În altă ordine de idei... n-am chef să vă fac urări specifice... Mi se par doar bla bla bla-uri.

Mi-e frică de singurătate

E una dintre temerile mele cele mai mari. Mi-e frică să fiu singură şi vreau să nu-mi mai fie! Mi-e frică şi să vorbesc despre asta. Mi-e frică să nu fiu slabă, vulnerabilă. Mi-e frică şi nu vreau să-mi mai fie! Mi-e frică să iau hotărâri care ar putea să-mi aducă singurătate. Mi-e frică şi vreau să nu-mi mai fie!

Te-am visat azi-noapte in vis :)

De câteva zile nu contenesc să-mi pun zeci de mii de întrebări legate de un anume fapt din viaţa mea. Şi mă foiesc şi-mi dau singură răspunsuri. Şi plâng şi uneori nu dorm. Şi azi-noapte am visat o grămadă de ciudăţenii. Şi vă jur, nu sunt fană Justin Timberlake! Dar toată noaptea mi-a răsunat în capăţână "Cry me a river". Acuma ce-o însemna, habar n-am... Dar m-am trezit un pic speriată. Aşa că... :)

Fluturii au murit din cauza frigului!

Sunt înnebunită după fluturaşi, dar azi-noapte în vis i-am omorât pe toţi. Întâi i-am lăsat să congeleze în frig, apoi i-am spart cu ciocanul. Pe toţi! Nu a mai rămas nici unul. Aşa că, s-a terminat tot! Nu am vărsat nici o lacrimă, nu mi-a fost milă, ba chiar am fost o insensibilă, iar în fond, chiar mă bucur că am trecut peste fluturi. Începeau să fie enervanţi.

Fiţi şi voi spiriduşii Moşului!

M-am implicat într-o campanie de suflet în prag de Crăciun. Am ales să fiu o spiriduşă permanentă a Moşului în perioada vacanţei pentru a-l ajuta pe Matei. Aici veţi găsi povestea lui, o poveste care m-a emoţionat.
Vă îndemn şi pe voi să intraţi în această poveste cu spiriduşi şi-un Moş Crăciun. Ce puteţi face? Puteţi veni la Cinema UNIREA. Ce se întâmplă acolo? Într-un cadru specific Sărbătorilor puteţi să imortalizaţi clipa în care deveniţi spiriduş, deoarece o echipă de profesionişti lucrează de zor pentru a-l ajuta pe Matei. Aşadar puteţi avea parte de fotografii speciale, pe care le veţi putea cumpăra dacă vă plac, în felul acesta ajutându-i pe părinţii lui Matei să-i ofere un strop de bucurie în plus.
Aici veţi găsi mai multe fotografii realizate de ajutoarele Moşului :) şi veţi vedea cât de fericiţi sunt micuţii în postura de spiriduşi. Nu ezitaţi să vă luaţi copiii, fraţii, nepoţii, verişorii de mânuţă şi să-i transformaţi în spiriduşi. Ai trecut de vârsta mică, dar vrei să fii şi tu spiriduş, ajutându-l pe Matei? Nici o problemă! Te pozăm şi pe tine! Tu vino la Cinema UNIREA!
Mai multe detalii veţi găsi la adresa de e-mail: fotocraciun@yahoo.com şi pe blogul http://fotocraciun.blogspot.com.
Vă aşteptăm cu drag!

Vreau la Jojo!

În viaţa mea sunt situaţii când vreau la mama, situaţii când vreau la doamna dirigintă, situaţii când vreau la Gigi şi situaţii când vreau la Jojo.
Acum vreau la Jojo! Vreau să mă ţină ea în braţe şi vreau să aud de la ea că e vremea să mă maturizez şi eu. Vreau să-mi spună ea că nu mai am 17 ani şi că e vremea să nu mai sar ca o minge de ping pong. Vreau să mă asculte ea şi să-mi spună "fată, tu eşti nebună!". Vreau la Jojo! Vreau să-mi spună ea că toate or să treacă şi că o să văd eu ce fac... Vreau să-mi spună ea "dracule, aşa îţi trebe!". Vreau să-mi spună ea tot tot tot.

Dar ea nu-i lângă mine şi am doar o tonă de poze în care ne războim în zâmbete şi îmbrăţisări. Şi tare mult mi-aş dori să ştie că eu încă mai am nevoie de ea. Şi că o să mai am nevoie de ea mult timp de-acum încolo! Aaa... Şi că o iubesc!

Din seria... SĂ NE AMINTIM II

Nu ştiu câţi dintre voi aţi prins aceste desene animate. Eu le vizionam pe vremea când bunica nu avea televiziune prin cablu şi prindea două posturi: TVR şi încă un post rusesc, ăla pe şustache :)

THEN


NOW

Fericirea-i un lucru mărunt

După îndelungi aşteptări... aseară ne-am întâlnit pentru 5-10 minute, faţă în faţă. Nu ştiu ce anume te-a determinat să te opreşti în faţa casei mele şi să mă rogi să-mi scot căpăţâna pe geam, dar mă bucur enorm că ai făcut-o. Nu pot descrie bucuria ce mi-ai provocat... Nu te-am văzut niciodată atât de aproape şi nu ştiam că ai mâinile atât de reci...

Totuşi, nu reuşeşc să înţeleg... De ce ne-am contrazis în ceea ce priveşte halatul/paltonul sau în ceea ce priveşte grosimea stratului de zăpadă...??? Nu mai contează, important este că te-am văzut şi îţi spun... Este foarte sigur ce am afirmat până acum. :)

A venit, a venit iarna... :)

Mi-am deschis pleoapele somnoroase şi-am aruncat o geană de privire pe geam... Celule de gheaţă se jucau mânuite cu măiestrie de vânt. Acoperişul era acoperit de zăpadă, la fel şi curtea. E frig... Ştiu asta! Iar sub plapumă e atât de bine, încât nu m-aş mai da jos din pat. Soba e încă un pic călduţă, dar în cameră s-a răcit. Cu greu îmi fac curaj să ies de la călduţ. Îmi trag pe mine o pereche de blugi şi un pulover gros şi mare, încât mă face să mă simt de trei ani, îmbrăcată în puloverul mamei... mă încalţ cu ghetele... care şi ele îmi par atât de mari... şi mă mut sub altă plapumă.
Este o duminică leneşă cu zăpadă şi frig şi vreau să am doar trei ani, să mă pot plimba cu puiul meu de pernă de sub plapuma mamei sub plapuma bunicilor, unde era atât de bine.

Din seria... SĂ NE AMINTIM