Zile însorite

Vă recomand!

... două filme care mie mi-au intrat la suflet.
Primul este The boat that rocked



Iar al doilea este Taking Woodstock

Primul pas

Alea iacta est!

Depresie. E intuneric in mine. Salvare.

Mi-a luat aproape doua luni sa-mi dau seama ce se intampla cu mine sau, mai bine zis, sa accept ce am. Da! A venit si la mine Urata. Nu stiu unde a inceput, cu ce a inceput, imi pot da seama doar de momentul in care lucrurile au inceput sa se agraveze. Era o dupa-amiaza placuta, eram in camera mea din apartamentul pe care il urasc. Am auzit zgomote dinspre bucatarie si curioasa, m-am dus sa vad ce se intampla. Una dintre colegele mele o luase razna, probabil avusese o zi prosta si a decis ca cel mai bine este sa-si verse nervii pe mine. De felul meu sunt "tare-n clanta", dar acela a fost probabil singurul moment din viata mea in care nu am reactionat cum as fi facut de obicei. Am incercat sa-mi pastrez calmul si sa o calmez si pe ea. Am reusit, doar ca am depozitat tot raul in mine. Mai tarziu a inceput sa se dezlantuie, "treptat, apoi brusc". Mi-a fost din ce in ce mai rau. Am fugit la mama, m-a ajutat doar pe moment, pentru ca intorcandu-ma in Iasi, am luat-o de la capat. A doilea moment a fost petrecerea de ziua mea, care ar fi trebuit sa fie fantastica. A fost, intr-un fel, dar nu asa cum mi-as fi dorit eu. Nu pot sa mai depistez si alte momente. De fapt, as putea, dar sunt prea obosita. Am aproape doua saptamani de cand am insomnii. Noptile numar stelele de pe perete, caut solutii care ar putea sa-mi usureze rahatul asta de viata. Mi-e frica! Am ajuns in punctul in care imi este frica sa traiesc, sa merg mai departe. Ziua imi pun o masca, ma innec in tigari, uneori mai beau si-o gura de vin. Si plang. Plang mult. N-am mai plans de multa vreme atat de mult. Mi-am spus ca trebuie sa fac ceva in momentul in care m-am gandit ca ar fi mai bine sa mor. Stop! Mie imi place viata, imi place sa traiesc, imi plac lucrurile marunte si colorate si trebuie sa le gasesc din nou.

Mi-am pierdut orice pofta de viata... Nu mai am vlaga, ma simt ca o umbra. Nimic din ce imi placea, nu-mi mai face placere. Nu mai pot sa scriu, nu mai pot sa port conversatii lungi si interesante, nu ma mai atrage aproape nimic. Nu mai gasesc rostul lucrurilor.

Mi-e ingrozitor de rau! Si am nevoie de ajutor. Nu l-am cerut pentru ca am simtit ca nu pot impovara pe nimeni altcineva cu povara mea. Insa lucrurile se inrautatesc. Pe zi ce trece ma simt tot mai neputincioasa. Simt ca nimeni nu intelege si nu ar putea sa inteleaga. Ceea ce ar trebuie sa ma incurajeze, gen :"toata lumea are perioade mai proaste; astea nu sunt motive sa te simti asa; trebuie sa-ti revii; vreau sa te ajut, trebuie sa vrei si tu;", toate astea mi se par enervante si, de fapt, nu ma ajuta deloc. Nici eu nu stiu ce ar trebui sa fac ca sa ma ajut, stiu doar ca este din ce in ce mai rau.

Vreau doar sa pot fi eu, cea dinainte. Sa pot sa visez si sa fac ceea ce-mi place. Sa ma pot bucura de lucruri mici si colorate, sa pot scrie din nou...

Maine va fi prima zi de terapie :) Singura am decis ca asta e cea mai buna cale. Vreau sa o gasesc pe Lorena, iar daca singura nu pot sa vad calea, poate e bine sa mi-o arate cineva. Urati-mi bafta si asteptati-ma, o sa revin :)

Doar tu şi marea ...

Renunţare

Lorena renunţă la tot!

Oare?

Mâine anul se-nnoieşte!

M-am trezit la ora 8 pentru a avea parte de o ultimă cafea alături de George pe anul acesta. Şi trebuie să recunosc, am emoţii. Astăzi va lua sfârşit unul dintre anii cei mai grei pentru mine, pentru că anul acesta am făcut cele mai multe schimbări. Primele schimbări care au fost sesizate de toată lumea sunt cele fizice. Astfel de la păr lung am ajuns la păr scurt, apoi extrem de scurt, apoi mediu, iar culorile au tot variat de la roşcat la mai roşcat, la roşu, roz ciclam, vişiniu, ca acum să fiu brunetă.
Schimbările au coincis şi cu decizii importante pe care le-am luat pentru mine, însă sunt convinsă că anul care va veni va fi unul şi mai greu. Alte gânduri le las pentru mai târziu, presupun ca George s-a pornit deja.

E Crăciun!

Am revenit la gânduri mai bune. E Crăciun şi am în suflet multe persoane dragi. Şi îmi mai doresc un singur lucru pentru fericire, dar mă mulţumesc şi cu ce am.
Doamna dirigintă arăta ca o zeiţă hippie cu părul lăsat pe umeri şi îmbrăcată în verde. E cea mai frumoasă!
George este un sensibil ascuns într-un scorţos în care se chinuieşte să creadă. E un fraier!
Jojo mă iubeşte! eu ştiu! eu ştiu! eu ştiu! E mai mare şi ea!
Andrei a mai crescut un pic :). Mi se pare că a rămas la fel de simpatic.
Dani are nevoie de mult mai multe decât îi pot oferi eu... Mă iubeşte prea mult pentru cât aş merita.
Bunica e ca o mamă.
Frate-miu e un scump.
E Crăciun, zăpada se topeşte, uneori plouă.... Dar e linişte şi pace... Aveam nevoie de linişte atât de mult!
Şi te iubesc :)


Şi în amintirea serii care a trecut :)

Cu Moş Ajunul...

E ajun de Crăciun. Încă mai am trebuşoare de făcut... Nu mai simt sărbătorile, nu îmi mai plac. Am crescut prea mult...
Am ieşit aseară cu George... Îmi face plăcere să ies cu el... Şi dacă în anii trecuţi umblam brambura toată seara de ajun, anul ăsta am hotărât să ne întâlnim numai noi, cei de toate zilele şi evenimentele :)[eu, George, Jojo, Andrei, Dan şi care o mai vrea să vină, e binevenit, care nu, tot aia]. Şi vom merge să o colindăm doar pe doamna dirigintă. Mi-e foarte dor de ea!
Sunt tristă, sunt deprimată şi cred că pentru prima dată în viaţa mea îmi doresc să mă îmbăt de Crăciun, până uit de mine. Şi de Revelion... la fel...

În altă ordine de idei... n-am chef să vă fac urări specifice... Mi se par doar bla bla bla-uri.

Mi-e frică de singurătate

E una dintre temerile mele cele mai mari. Mi-e frică să fiu singură şi vreau să nu-mi mai fie! Mi-e frică şi să vorbesc despre asta. Mi-e frică să nu fiu slabă, vulnerabilă. Mi-e frică şi nu vreau să-mi mai fie! Mi-e frică să iau hotărâri care ar putea să-mi aducă singurătate. Mi-e frică şi vreau să nu-mi mai fie!

Te-am visat azi-noapte in vis :)

De câteva zile nu contenesc să-mi pun zeci de mii de întrebări legate de un anume fapt din viaţa mea. Şi mă foiesc şi-mi dau singură răspunsuri. Şi plâng şi uneori nu dorm. Şi azi-noapte am visat o grămadă de ciudăţenii. Şi vă jur, nu sunt fană Justin Timberlake! Dar toată noaptea mi-a răsunat în capăţână "Cry me a river". Acuma ce-o însemna, habar n-am... Dar m-am trezit un pic speriată. Aşa că... :)

Fluturii au murit din cauza frigului!

Sunt înnebunită după fluturaşi, dar azi-noapte în vis i-am omorât pe toţi. Întâi i-am lăsat să congeleze în frig, apoi i-am spart cu ciocanul. Pe toţi! Nu a mai rămas nici unul. Aşa că, s-a terminat tot! Nu am vărsat nici o lacrimă, nu mi-a fost milă, ba chiar am fost o insensibilă, iar în fond, chiar mă bucur că am trecut peste fluturi. Începeau să fie enervanţi.