Vreau altceva!

Nu m-am schimbat! Nu m-am pierdut. Așa am fost tot timpul, numai că tu nu ai vrut să știi.
Acum vreau altceva, ceva care să mă facă să visez cu ochii deschiși, să vreau să am fluturi în stomac. Dacă cum mă simt acum înseamnă maturizare, atunci eu nu vreau să mă maturizez. Încă vreau să ies în toiul nopții și să simt mireasmă de tei și de străzi spălate de ploaie. Încă vreau să mă bucur când găsesc un colț de oraș neumblat de picioarele mele... Ce multe vreau! Și-mi este dor, foarte dor de o anume persoană din adolescența mea.

„Ai ochi mai frumoși când plângi...”
... așa mă făcea să zâmbesc atunci când fugeam la el pentru că mă certasem cu mama sau cu prietenul sau cu cine mă mai certam eu... „Câteodată simt că suntem făcuți unul pentru celălalt și mă bucur mult! Dar numai în vis...” Și știu că e copilăresc, dar mă făcea să mă simt a cuiva.

Dar timpul a trecut și noi am crescut și toate promisiunile și jurămintele au rămas printre copaci, pe bănci sau prin scări de bloc, prin haine largi sau așternuturi de mamă, pe pietre, legate de crengi sau prinse în brățări multicolore.

Acum vreau altceva... Ceva colorat, cu gust de cafea la ibric și țigări în balcon... Ceva în teniși, ceva cu miros de duș proaspăt, ceva cu ploaie, ceva cu flori, ceva cu plimbări interminabile, ceva în miez de noapte jurat pe sub tei înfloriți...

...

Am simțit că mor când am văzut imagini de aseară de la Ac/Dc! Eu de ce n am fost acolo? De ce? :((
Măcar dacă nu mi-aș fi permis... Dar așa... N-am nici o scuză!

Nimic în viață nu e întâmplător...

De ce ai apărut tu în viața mea? Așa cum m-am întrebat multe sute de zile de ce a apărut S. în viața mea... așa mă voi întreba și acum.
Și am o vagă bănuială, dar nu știu dacă sunt pregătită pentru nebunia asta, pentru că, asta e, o nebunie, Lorena mereu a fost nebună... Am 2 ani de când am reușit, relativ, să mă stabilizez, să nu mai am izbucniri, să nu mai fiu atât de ”spontană” și ai apărut tu... și simt că mi-e dor de mine. Și știu că nu e bine! Pentru că... așa cum sunt eu am să rănesc în drumul meu...

Nu îmi faci rău, să nu fii trist... Mi-e bine așa... Uitasem să fiu eu!

Știu ce ai făcut aseară… :)

Tuturor ni se întâmplă să avem vise cu tentă sexuală. Fie că ne sărutăm nebunește cu vreun bărbat fatal ori trecem la nivelul următor, fie că descoperim cât de diafană este fata roșcată și cu ochi verzi, toți avem astfel de vise. Unii mai des, alții mai rar. Semnificații? Nu asta este ținta mea. O altă chestie mă intrigă: sentimentul de apropiere, de intimitate pe care ți-l oferă un astfel de vis.

Ați avut vreodată impresia că o fantezie sexuală are puterea de-a vă apropia de persoana care v-a apărut în vis? Mie mi s-a întâmplat și nu mi-am putut șterge de pe față zâmbetul tâmp („știu ce ai făcut aseară” :) ). De fapt, respectivul (sau respectiva) habar nu are de ce hlizesc, în schimb hlizește și el și asta îmi creează o falsă impresie de complicitate. Ca și cum, știm amândoi (sau amândouă) din ce cauză zâmbim. Totodată, un astfel de vis nu numai că-mi oferă o stare de intimitate, dar îmi dă și impresia că îl cunosc și că ceea ce am visat a fost real. Total aiurea, dar și frumos... 

Ha!

Sunt frântă de oboseală... dar țin să vă anunț că de mâine voi posta mai des... Ha. ha ha... Asta înseamnă că sunt happy :P

...

Am zile cand ma simt cea mai fericita. Asa cum am fost ieri... Sunt tot in Iasi pentru curiosi, doar am ales un alt drum. Un drum care e zimtat, dar in acelasi timp frumos. Un drum care imi ofera si satisfactii, dar si dezamagiri.

:d nu ca v ar interesa, dar tocmai am descoperit cat de fenomenala este pasta de usturoi de la regal. As fi in stare sa o mananc goala... :) dar nu ma lasa daniel. Voi reveni cat de curand. Promit! Poate cu mai multe detalii.

Pe curand :)

Ca de cand ne-am departat... Multe s-au mai intamplat... :)

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris aici... Si probabil va mai trece ceva vreme pana voi face din nou asta cu regularitate. Pentru cei care isi puneau intrebari in legatura cu misterioasa mea disparitie: sunt bine :) , chiar foarte bine si alte detalii n-am sa mai dau. :)

Let’s talk about. . .

Ce e val, ca valul trece…

Îmi plac bărbații care miros a Armani, orice parfum Armani, amestecat cu fum de țigară. Îmi plac bărbații care poartă Lacoste și pantofi din piele întoarsă. Îmi plac bărbații slabi, osoși, scheletici, anorexici. Îmi plac bărbații care știu cum să poarte ochelarii de soare. Îmi plac bărbații inteligenți și infatuați. Mda… și cu toate că îmi plac bărbații ăștia, nu am fost niciodată cu vreunul care să se fi apropiat măcar vag de tiparul meu (tipar – termen folosit din necesitate; de fapt, nu am tipare). Totuși, nimic nu mă oprește să-i admir când îi văd pe stradă, în vreun local, pe la facultate sau prin alte locuri. Acestea fiind scrise, trec la subiect. Am întâlnit un bărbat (băiat, tânăr, bla-bla) care se încadrează în „tipar”. Numai că așa cum l-am întâlnit, așa a și dispărut. Vorba unui coleg, a fost picătura într-un ocean.

Next!

A venit primăvara! N-are nici o relevanță pentru ceea ce urmează să mărturisesc, dar am simțit nevoia să o spun. Vorbeam ieri cu un coleg, oarecum evaziv, despre modelele pe care le urmăm. Eu sunt genul de persoană care refuză ideea unui model, însă sunt coonștientă că uneori, poate în mod involuntar, împrumut de la alții. Un lucru care, de altfel, mi se pare firesc. Și uite așa mi-am amintit cum, pe vremea când eram o puștoaică (mai puștoaică decât sunt acum, pentru că eu, oricum, voi rămâne puștoaică), admiram o tânără, un pic mai mare ca mine. Și o admiram cu o inocență greu de descris. Am idealizat-o. Mi se părea că e cea mai uau dintre cele uau. Și timpul a trecut și am ajuns să o cunosc pe tânără personal. E o persoană foarte faină, foarte luminoasă, dar nu așa cum mi-am imaginat-o, copilă fiind. Nu am trăit o dezamăgire. Doar am zâmbit și mi-am amintit.

Așa…

… abia acum intervine și primăvara. În ultimile zile am ascultat cu frenezie câteva piese. 1. Loredana Groza și Ion Caramitru – Bună seara, iubite, 2. Emilian Onciu – Să ne iubim pe țărmul Mării Negre, 3. Vasile Șeicaru – Antiprimăvara, 4. Ducu Berți – Pe cine și câte cărări. Făceam, ce făceam și tot la piesele astea ajungeam. Ce înseamnă? Habar n-am. (Mi se spune tot mai des că ascult muzică tristă, deprimantă… și eu nu cred asta.)

Dilema

De ce îmi plac persoanele extrem de slabe? Nu-mi găsesc nici o explicație. Și chiar simt o atracție atât față de băieții foarte slabi, cât și față de fetele foarte slabe. Dacă are cineva un răspuns, o explicație, ceva de genul… poate mă luminează.

Concluzie

Viața e mea e frumoasă! Și vremea e faină… :)

Eu și Tu și Noi

De ce nu ne-am născut în altă lume?
Tu mă iubești
eu te iubesc
Iar curcubeul nu ne-a legat niciodată.

De ce nu te-ai născut pentru alta?
Tu mă vezi în culori
eu te văd alb-negru
Dar ne ținem de mână.

De ce nu m-am născut a ta?
Tu mă ierți
eu păcătuiesc
Și împreună pășim în viață.

Nu m-am născut a ta
Nu te-ai născut pentru alta
Nu ne-am născut în altă lume
Dar te iubesc, dar mă iubești
iar eu și tu mereu vom fi noi.

J'aime le printemps!

E cald... E soare. E primăvară. Ești tu, sunt eu...

Să mergem!

În viață se întâmplă lucruri pe care nu reușești să ți le explici tot timpul, însă semnificațiile se arată pe parcurs și de aceea mă bazez pe principiul „nimic în viață nu e întâmplător”.

La început de an m-am trezit că am 21 de ani și mă regăseam mai confuză ca oricând. Am tot căzut și m-am ridicat și am privit încruntată în jurul meu. M-am ascuns în răutate și nu am realizat că tocmai asta mă face vulnerabilă. Dar am găsit-o pe Lorena și am luat-o de mână și acum am pornit împreună la drum. E bine să știu că nu mai sunt singură, cu toate că drumul e greu.

* * *

Mașinile dorm sub praful unei zile de primăvară
măturătorii lipesc stele pe asfalt,
iar luminile de la bucătării clipocesc a insomnii.
E din nou martie și se anunță o vară caniculară
cu astenii de sezon și-un tsunami.

Miroase a scrum și a nesomn
pixul alunecă obsesiv pe hârtie,
iar scaunele joacă șah trecut de miezul nopții.

Umbrele sunt mai frumoase privite din unghiuri diferite
iar zgomotul le schimbă forma.

Artiștii mint frumos, iar noaptea își plâng durerile... știu...
Apă nu e, căldură nu e, a mai rămas lumină
În întuneric.

Oamenii nu știu că dincolo de viața lor
viața are Viață!

Oamenii dorm și-n somn mizează totul la poker
O țigară și ... șah-mat!

Completarea lepșei :)