In oglinda

"Afla", mi-ai spus cu infatuare. Si am aflat ca eu merit cel mai mult pe lumea asta.

Soarele astazi m-a amarat. De ce? Pentru ca cerul este atat de senin incat eu nu il mai vad. Da :) Stiu... e din cauza ca nu mai port ochelarii... Ce pot sa fac daca un cret mi i-a furat?

Berea nu mi s-a parut buna, iar vinul era amar. Din cauza lui m-a usturat stomacul.

In oglinda ma vedeam o ea, isterica, iar pe tine... pe tine nu te vedeam. Nu mai erai el, erai un altul inca fermecat de ea.

"Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti."

Poate pentru ca eu iubesc doar iubirea si indragosteala si nu ma pot dedica cu adevarat nici unui barbat. Traiesc pentru a simti iubirea si indragosteala. Si cand ma doare, o iau de la inceput.

Dependenta

Sunt o dependenta de dragoste si de risc... Nu am fost niciodata o fidela, iar acum ma straduiesc din toate strafundurile mele sa fiu... Ce sa spun? Mai am scapari uneori, insa ceea ce ma mira cel mai tare este faptul ca am remuscari... Asa cum mi s-a intamplat de curand... si as numi episodul "un actor grabit" :) Trebuia sa fac asta mai demult poate... abia de curand mi s-a declansat aceasta dorinta din motive incalcite, dar in special dintr-o acuta dorinta de razbunare fata de prietenul meu... In ciuda faptului ca nu se intamplase nimic care sa ma incrimineze, aveam remuscari, asa ca i-am spus prietenului meu povestea... A apreciat sinceritatea mea...
Acest episod imi trage un semnal de alarma... Pentru mine asta inseamna ca m-am defectat...

Sunt dependenta de risc si de dragoste... Recunosc ca imi este innebunitor de dor sa insel... Doamne cum ma mananca talpile uneori... Si doamne, cata mirare incape in mine atunci cand imi dau seama ca reusesc sa ma abtin... Totusi, ca sa compensez acest lips... imi creez povestile mele... Si cel mai aiurea mi se pare faptul ca lumea imaginatiei mele incepe sa se strecoare si in realitate... Este derutant... Am seri parca anume programate in care sa ma intalnesc cu amantii mei, in vis... si uneori fanteziile mele sunt atat de reale... Ultima oara m-am trezit la o bucata de noapte si nu am putut sa mai inchid nici un ochi pentru ca unul dintre multii mei amanti pe care l-am parasit, ma cauta... statea in fata casei mele si ma astepta... Il pandeam de la etaj, iar el se plimba agitat in fata casei mele... Stia si unde sunt... Stia ca il privesc timorata de dupa perdele si zambea... Un zambet care-mi dadea fiori de spaima...
Uneori, am acest sentiment si atunci cand merg pe strada... Simt cum ma urmareste cu privirea... In acelasi timp stiu ca nu vrea sa-mi faca vreun rau fizic, ci doar sa ma sperie... si in acelasi timp sa-mi ofere si riscul cu care ma hranesc...

Astazi, fantezia mea a pornit din nou pe carari gresite... Mi-am imaginat ca am primit un mesaj de la un necunoscut, in care mi se marturisea ca Zburatorul meu exista [?!?]... Culmea e ca in momentul care universul meu statea sa se intorca pe dos... o pana de curent, scurta cat o clipa, mi-a inchis calculatorul... si bineinteles ca nu am mai vazut nici un mesaj...

Imi este dor sa ma indragostesc... imi este dor de fluturi in stomac si de sentimentul ca as renunta la o viata, la o lume, doar pentru ca Iubirea mea Absoluta si nemuritoare sa se implineasca... Sunt constienta cat rau imi fac... crezand in aceste lucruri... insa sunt dependenta de ele...

Sunt dependenta de slabiciunea barbatilor... Sunt niste fiinte atat de masive si de necioplite... Si oricat de cizelati ar fi... este imposibil ca pornirile salbatice sa nu-i razbeasca... Si sunt adorabili in incercarile lor de a fi mai mult decat barbati... super barbati... Unii sunt sensibili... altii isi ascund sensibilitatea... unii sunt prosti, altii mai destepti, dar intr-un final toti sunt la fel, indiferent ca unul e chelner, altul profesor, unul e pictor, altul actor, unul sofer, altul director de nu stiu ce.... toti sunt barbati... si sunt slabi, sunt cei mai slabi... Insa sunt fiinte minunate...

Sunt dependenta de fantezie... Sunt dependenta de lumea mea... in care domneste Iubirea... cu mii de fete... de la iubirea pura pana la cea mai murdara iubire...
SUNT DEPENDENTA!

numai pentru EL

Te numesc poezie, ...!
Te nasc si te ucid.
Te renasc si te ucid din nou
pentru ca ai devenit stapanul meu.
Te numesc poezie, ... ,
pentru ca esti inefabil.
Te iubesc si te urasc.
Te alung si apoi te chem
si iar te iubesc,
Poezie a sufletului meu.

Pacatoasa proza de dragoste

Moto: "Ma simt prea pura pentru tine sau pentru oricare
Trupul tau
Ma raneste cum il raneste lumea pe Dumnezeu"
Nefericita poveste a unei Ingere am sa ti insir : Ploua... ploua marunt si trist ploua... ploua cu lacrimi negre, iar Ea, alcoolizata, delirand te cauta. Iti refacea mersu-ti lenes, iti palpa umbra catifelata si sufletul taciturn. Apoi se imagina imbracandu-ti tricoul negru, cadaveric parfumat si se-nvelea in roze uscate.
Se/nsereaza-n anotimpul iubirii...
Era o noapte bizar luminata de luna, iar Ea, manata de un dor nebun de sentimente noi, despletita, drogata de iubire iti repeta cu nebunie: "vreau sa te nasti pe vechile rani!"
"-Cine mi te-a pus pe chip? Lacrima de cenusa...zamislita de buzele arse de dorul sarutarilor pe nesimtite... Inefabil print, cazut din Eden, strain ce-mi toarna in suflet otrava lasand in inima enigme nedeslusite, amintiri netraite, fiinta ta ma rupe si ma-mbata!"
Rasete.... Cearta...
Ochii tai, culoarea ierbii sangerande o fac sa se teama... nu de iubire, ci de intunericul ei.
Si dispare....inghitita de infinitatea ochilor de demon. Si soarele plangea si era sincer....
Acesta era inceputul povestii de iubire intre doi ingeri de sex invers...