anotimpul hoţilor de cuvinte



e vremea
se apropie ziua aia în care trebuie să te reîntorci
îţi spun am ajuns la capăt de toamnă
imaginează-ţi că toţi ăştia m-au hoţit de cuvinte
oraşului i-au căzut frunzele
iar oamenii au îngălbenit

sunt deprimată aici printre betoane

nu mă crezi nu-i aşa
la tine e cald încă
dar trebuie
aminteşte-ţi că mi-ai promis
voi fi acolo când vei avea nevoie de mine
păi te las să ştii că se apropie ziua aia în care am nevoie
de tine

îţi voi pregăti un ceai pe care să nu-l recunoşti
tu îmi vei parfuma încheietura mâinii cu respiraţie tandră
pentru ceva vreme voi uita de alte iubiri
nu te reţin mult doar să treacă ziua
apoi ştiu că vei pleca
şi voi rămâne din nou cu betoanele şi cu hoţii de cuvinte
atât de tristă
toamna asta

1 comentarii:

O oarecare. spunea...

frumos...si trist...