Când eşti între patru pereţi şi toate uşile şi ferestrele ţi s-au închis şi simţi că nu mai ai cale de scăpare, închide-ţi ochii, deschide-ţi inima şi
mintea, apoi aruncă-te ca-ntr-o gaură neagră. Surprinzător cum găseşti soluţii şi rezolvări pentru toate.
Sau vin ele la tine.
Spuneam duminică noapte că abia aştept să treacă timpul ăsta care doare. Ştiam că tu nu mă vei ajuta şi că nu vei ezita să mă loveşti mai mult decât
ai făcut-o până acum. Dar nu m-am lăsat pierdută. Eu cred în Cineva, iar El nu mă lasă singură.
Şi mi-am lăsat durerea să se
risipească în cuvinte, uneori în lacrimi, am plimbat-o pe toate străzile oraşului şi am lăsat-o să se rătăcească, mi-am ascuns urmele, să nu mă găsească cel
puţin până data viitoare când din preaplinul inimii mele va trebui să vărs.
Aminteşte-ţi cât de fericită eram! Cea mai! Dar am adunat atât de multă fericire în mine încât nu mai încăpea viitorul.
Acum am înţeles de ce a trebuit să se
întâmple aşa. Trebuia să fac loc altor bucurii.
Şi ele au început să apară timid.
Întâi vorbe frumoase spuse din suflet care m-au făcut să vreau să merg înainte, cu inima sus!
Apoi un cântec care m-a făcut să zâmbesc de se uitau oamenii chiorâş la mine.
O plimbare lungă prin ploaie cu cea care m-a învăţat că zâmbind necazului îl voi ucide.
O colecţie de replici care nu dau greş niciodată :D
Şi ca ziua să fie întreagă: s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat şi a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de el. M-am trezit şi am fost atât de fericită. Şi am râs şi ne-am băut cafeaua împreună în parc, din cănile mele faine.
Şi septembrie e aproape. Şi ca totul să fie perfect. A început să plouă exact când am vrut eu! Şi zâmbesc şi acum şi nu mai sunt tristă. Pentru că Cineva acolo sus mă iubeşte!
fetita 1 : - ce faciiiiiiii? fetita 2 : - uite! am cules castane!
50 % dintre oamenii care ii am in lista de messenger au ca status "wake me up when september ends"
george scrie despre astenia de toamna si alte simptome autumnale
ovidiu vorbeste despre scoala
mama vorbeste despre cheltuielile legate de scoala, facultate, gradinita
diriga imi aminteste ca ma asteapta in prima zi de scoala, la scoala. sa-mi amintesc de vremurile bune in care popa, directoarea si alte personalitati marcante ale urbei tineau tot felul de discursuri plictisitoare, iar eu stateam in parculet cu george si alte colege si beam cafea si fumam... apoi asteptam cu nerabdare sa ajung in km 0 sau vis. abia atunci incepea scoala cu adevarat.
iar eu... incep inca o data primul an de facultate :)) =))
Mereu îndragostită de iubire... Mereu în căutare de nou şi de palpitant. Nu am regrete. Unii mă caracterizează ca fiind miserupistă şi infatuată. Mi se rupe! :) Nu mai cred decât în mine şi uneori nici măcar în mine. Visez forme şi culori, cânt ce nu am trăit vreodată şi mă îmbăt cu gusturi şi mirosuri... Nu sunt singura pe planeta asta, în schimb sunt eu şi asta mă face unică.
Îngrijorări depășite
-
Dorel, mie:- Draga mea, cum stai cu îngrijorările industriale și cu
îngrijorările agricole?
eu:- Mă întreb dacă depresia la cai are legătură cu iarba?...
Spectacol de poezie: „Blocul în versuri”
-
Spectacol după poeziile din volumul nepublicat „Dragoste în vremea
pandemiei”
Articolul Spectacol de poezie: „Blocul în versuri” a apărut prima dată pe
...
Poteci.
-
În basm, la capăt de tot, credința este gata să zămislească adevăruri. În
basm, departe de ochiul imperfect al dreptății, balanța va înclina
întotdeauna în...
Fantezie cu vers prost
-
Dionisiaca făptură mă pândește de după colț.
Eu mă prefac orb, dânsa se bucură, așteptând cu nerăbdare următorul prilej
de a mă prinde lipsit de apărare....
Cand cartile se sinucid…
-
Inainte de a citi mai departe, da un play pe videoclipul de mai jos. Sa ne
imaginam ca acesta este coloana sonora a acestui [minunat] articol.
http://youtu...
-ro_blue.png)
