Tabiet

Ma bucur ca astazi am putut sa-mi respect tabietul intocmai. Ieri am avut o zi foarte grea din cauza faptului ca frate-miu mi-a perturbat obiceiul.

Ma trezesc dimineata si, extrem de somnoroasa, ma indrept spre bucatarie, unde ma asteapta pe masa cafeaua gata facuta. Miscarile mi-au intrat in reflex, asa ca... iau cana in mana, ma frec la un ochi, ma uit in jur poate gasesc un biscut si ma indrept spre camera de zi. Cel mai probabil mama si tata stau inca in pat si isi beau si ei cafeaua si completeaza integrame. Ma gandesc ca inca se iubesc, mai ales cand observ cate un pup dat pe ascuns, nu de alta, dar e rusine pentru ca sunt copiii prin preajma. Sunt adorabili... Ma pun in fata calculatorului... si pierd vremea ascultand cate o muzica si citind ba un ziar, ba un blog. Tin sa precizez ca dimineata ascult doar muzica noua. Caut ce nu am ascultat niciodata in viata mea, nici macar nu am auzit. Si asa incepe o zi.

Ieri... s-a intamplat ceva ce mi-a dat ziua peste cap. Urasc ca cineva sa-mi bea din cafea si mai ales din cana MEA. Ma trezesc, ma duc in bucatarie, iar cafeaua era pe jumatate... mi-o bause frate-miu... M-am gandit eu... ca nu-i a buna... Cand ma duc in camera... Frate-miu in fata calculatorului... NUUUUUUUUU!!!!!!! Pana la urma m-am calmat si am apelat la un santaj... dar... tot mi-a ramas un strop de indispozitie...

Dependenta

Sunt o dependenta de dragoste si de risc... Nu am fost niciodata o fidela, iar acum ma straduiesc din toate strafundurile mele sa fiu... Ce sa spun? Mai am scapari uneori, insa ceea ce ma mira cel mai tare este faptul ca am remuscari... Asa cum mi s-a intamplat de curand... si as numi episodul "un actor grabit" :) Trebuia sa fac asta mai demult poate... abia de curand mi s-a declansat aceasta dorinta din motive incalcite, dar in special dintr-o acuta dorinta de razbunare fata de prietenul meu... In ciuda faptului ca nu se intamplase nimic care sa ma incrimineze, aveam remuscari, asa ca i-am spus prietenului meu povestea... A apreciat sinceritatea mea...
Acest episod imi trage un semnal de alarma... Pentru mine asta inseamna ca m-am defectat...

Sunt dependenta de risc si de dragoste... Recunosc ca imi este innebunitor de dor sa insel... Doamne cum ma mananca talpile uneori... Si doamne, cata mirare incape in mine atunci cand imi dau seama ca reusesc sa ma abtin... Totusi, ca sa compensez acest lips... imi creez povestile mele... Si cel mai aiurea mi se pare faptul ca lumea imaginatiei mele incepe sa se strecoare si in realitate... Este derutant... Am seri parca anume programate in care sa ma intalnesc cu amantii mei, in vis... si uneori fanteziile mele sunt atat de reale... Ultima oara m-am trezit la o bucata de noapte si nu am putut sa mai inchid nici un ochi pentru ca unul dintre multii mei amanti pe care l-am parasit, ma cauta... statea in fata casei mele si ma astepta... Il pandeam de la etaj, iar el se plimba agitat in fata casei mele... Stia si unde sunt... Stia ca il privesc timorata de dupa perdele si zambea... Un zambet care-mi dadea fiori de spaima...
Uneori, am acest sentiment si atunci cand merg pe strada... Simt cum ma urmareste cu privirea... In acelasi timp stiu ca nu vrea sa-mi faca vreun rau fizic, ci doar sa ma sperie... si in acelasi timp sa-mi ofere si riscul cu care ma hranesc...

Astazi, fantezia mea a pornit din nou pe carari gresite... Mi-am imaginat ca am primit un mesaj de la un necunoscut, in care mi se marturisea ca Zburatorul meu exista [?!?]... Culmea e ca in momentul care universul meu statea sa se intorca pe dos... o pana de curent, scurta cat o clipa, mi-a inchis calculatorul... si bineinteles ca nu am mai vazut nici un mesaj...

Imi este dor sa ma indragostesc... imi este dor de fluturi in stomac si de sentimentul ca as renunta la o viata, la o lume, doar pentru ca Iubirea mea Absoluta si nemuritoare sa se implineasca... Sunt constienta cat rau imi fac... crezand in aceste lucruri... insa sunt dependenta de ele...

Sunt dependenta de slabiciunea barbatilor... Sunt niste fiinte atat de masive si de necioplite... Si oricat de cizelati ar fi... este imposibil ca pornirile salbatice sa nu-i razbeasca... Si sunt adorabili in incercarile lor de a fi mai mult decat barbati... super barbati... Unii sunt sensibili... altii isi ascund sensibilitatea... unii sunt prosti, altii mai destepti, dar intr-un final toti sunt la fel, indiferent ca unul e chelner, altul profesor, unul e pictor, altul actor, unul sofer, altul director de nu stiu ce.... toti sunt barbati... si sunt slabi, sunt cei mai slabi... Insa sunt fiinte minunate...

Sunt dependenta de fantezie... Sunt dependenta de lumea mea... in care domneste Iubirea... cu mii de fete... de la iubirea pura pana la cea mai murdara iubire...
SUNT DEPENDENTA!

Zi infernala...

A fost o zi infernala pentru mine... M-am inscris la facultate... Detalii... in viitorul post...

O facultate in fiecare an...

Cam asta fac eu :) M-am hotarat sa-mi pun dosarul la Litere. Mergand pe principiul "Sunt tanara, am timp sa muncesc", mi-am spus ca nu este tarziu sa fac si ceea ce mi-am dorit de mica, adica multa limba romana. Asadar voi aplica pentru doua specializari din cadrul Facultatii de Litere si pentru o specializare de la Filosofie. Ramane doar sa ma hotarasc care. Cel mai probabil, asistenta sociala. Si nu voi abandona facultatea pe care o urmez in prezent, asa cum am facut data trecuta. Sper sa fie o alegere buna. Sunt multumita de faptul ca toate persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine m-au incurajat sa merg la Litere, spunandu-mi ca asta trebuia sa fac de prima data. Nu-i timpul pierdut. Asadar, acum sunt in febra pregatirilor pentru inscriere.

Chiar e bine :)

Nu m-au chemat dupa interviu, dar nu-s suparata deloc. Intr-adevar imi doream mult sa intru la Monitorul, dar nu a fost sa fie... Am alte planuri acum, iar pana se vor materializa ma bucur cat pot de mult de vacanta. Vorbeam aseara cu niscavai omuleti ca nu mai pot sa scriu chestii inteligente... Hmm... nici nu vreau... Ma duc sa ma imbrac... vreau sa ies...

Viata incepe sa fie O.K.

Cei care ma cunosc stiu faptul ca viata mea trebuie sa fie mereu palpitanta pentru ca eu sa fiu bine... Daca nu este destul de palpitanta, este clar ca Lorena va fi o depresiva si o stresata... Printr-o astfel de perioada am trecut de curand... si inca mai trec... Mi-am dat demisia pentru ca nu mai rezistam psihic. Am fost puternica pana la un punct, dar am picat si asta este. Am o saptamana si un pic de cand stau acasa si este bine, pentru ca m-am destins un pic. Aveam nevoie de o pauza in care sa nu fac nimic altceva decat sa dorm, sa mananc si sa pierd vremea... In acelasi timp, imi lipseste foarte mult activitatea, pentru ca nu am cu ce sa-mi consum energia din mine... Dar sa revin... Viata mea incepe sa fie O.K. Maine am interviul pentru un eventual viitor loc de munca si sunt foarte incantata si emotionata. Ar fi cu adevarat o realizare pentru mine, daca m-ar accepta... Sa dea Domnul! Sunt increzatoare... Cu toate acestea... amorul iar imi joaca feste... Se stie ca sunt cea mai geloasa fiinta de pe planeta, iar gelozia mea este nimicitoare... Dintr-o prostie sau nu... am incheiat relatia. Sunt constienta ca am exagerat si eu, insa raman ferm pe pozitie si afirm ca toti barbatii sunt la fel...
Dragul meu, in toata iubirea ta cea nemarginita, chiar nu ai gasit resurse sa-mi dovedesti atunci cand ti-am cerut? Chiar ai preferat sa ma pierzi decat sa mi aperi orgoliul? Era datoria ta de barbat... Nu era problema mea... nu eu am creat-o... In fine... Totul e pierdut si-mi pare rau...
Aaa.... era sa uit... M-am intalnit cu Radu... mi-era un nemaipomenit dor de el... Si m-am intalnit cu Laurica mea dulce si frumoasa, iar o bucurie extraordinara mi-a inundat inima. Fata aceasta este mir pentru sufletelul meu. O iubesc si imi pare rau ca nu este surioara mea... :(

L.O.V.E...

cât de mult păcătuiesc atunci când iubesc?
cât de mult păcătuiesc când visez la o fată şi cât de mult păcătuiesc când visez la un băiat?
dar dacă visez la amândoi odată?
stăteam şi mă gândeam la "restricţiile" "impuse" de Anonim... Cum poţi defini normalitatea? Prin canoane... ? Tot ceea ce face turma e normal? dacă ieşi din turmă eşti anormal....? Nu sunt lesbiană.... Dacă unii aţi crezut asta... Dar îmi place ideea de iubire între două femei.... Cum de altfel nu-mi place iubirea dintre doi bărbaţi, însă aş accepta-o... pentru că sunt liberi... în cuget şi-n simţiri... Nu vreau să şochez... Vreau doar să fiu liberă... Vreau să nu mai fiu judecată şi privită ca o ciudată...
Cât de mult păcătuiesc acceptându-mă pe mine cu toată nebunia şi nebuniile mele?
Cât de mult păcătuiesc în încercările mele de a mă descoperi?
Nu mă gândesc la păcat doar în raport cu Dumnezeu, ci mă gândesc la păcat în raport cu societatea....

Cele mai drăguţe cuvinte

"Miroşi ca o foaie colorată" - R.
"Ai cea mai limpede voce" - R.
"Uneori simt că suntem făcuţi unul pentru celălalt şi atunci mă bucur aşa de mult! Dar numai în vis..." - R.
"Ai un fel unic şi ciudat de a fi" - A.
"dimineaţa mea", "gazela" :D:D:D, "dimineaţa mea de vară", "gogoaşă", "Floare de colţ", "turtiţa mea", "buburuza mea", "raza mea de soare", "comoara mea grea", "gândăcel", "pana mea de înger", "steaua mea infinită", "turturică", "gând al meu", "eşti o sclipire pentru unii, dar geniu pentru mine":D, "vrei să-mi curgi prin vene?", "te iubesc, pajiştea mea!" - doar câteva cuvinte pe care mi le-am amintit acum de la D.
Şi mai sunt atât de multe cuvinte drăguţe, dar pe care nu reuşesc să mi le amintesc în acest moment!

:D Un an de presă scrisă!

Astăzi am împlinit un an de când lucrez în presa scrisă botoşăneană!!! Sunt happy, happy, happy... :D:D:D

Urăsc transportul în comun!

Urăsc transportul în comun pentru că tot felul de burtoşi stau lângă mine şi uneori mă ating... din greşeală, dar mă ating... Urăsc transportul în comun pentru că nu mă simt deloc în siguranţă, deoarece în fiecare curbă am impresia că microbuzul se va răsturna din cauză că e supraplin. Urăsc transportul în comun pentru că, din nou, nu mă simt în siguranţă din cauza persoanelor dubioase, persoanelor bete, care ţipă şi comentează neîncetat. Urăsc transportul în comun din cauza izurilor de toate felurile care se contopesc şi îmi dau o stare de discomfort. Urăsc transportul în comun din cauza manelelor. Urăsc transportul în comun din cauza şoferilor libidinoşi. Urăsc transportul în comun pentru că sunt aceleaşi trasee :)) Urăsc transportul în comun şi punct!

un an..............

A trecut un an... Ce repede a trecut! A trecut un an de când am hotărât să-mi fac bagajele şi să trăiesc... Mda... Acum un an... mi-am zis că m-am săturat să trăiesc după regulile altora şi m-am decis că a sosit vremea să fac propriile alegeri în viaţă... Şi aşa am venit acasă... lăsând baltă facultatea... A fost o perioadă îngrozitoare... Toată familia îmi dansa în cap, prietenii erau departe de mine, el era indecis, am rătăcit... Au urmat nopţi albe în care îmi secau ochii de lacrimi, multe zile în care am stat închisă în casă... în care nu am mâncat, în care am rătăcit... numai eu ştiu pe unde... Singurul care mi-a mai alinat nopţile a fost un fost el... care mi-a dat exemplul propriu (şi el abandonase facultatea) şi m-a îmbărbătat spunându-mi că va fi bine, că mă va susţine... Şi a fost cel care m-a lăudat primul pentru întâiul articol publicat! Mersi, dragul meu prieten! Pupat cu foc! Un alt moment, greu, poate cel mai greu... a fost atunci când a trebuit să o sun pe dirigă să-i spun ce am făcut. Mi-era ruşine, îmi era teamă că o voi dezamăgi. Mi-a trebuit mai bine de o lună să prind curaj să o sun... şi într-o seară am făcut-o. Eram timorată şi m-a simţit. Ba mai mult, a simţit şi că s-a întâmplat ceva. În condiţiile în care vorbeam aproape zilnic cu ea, o absenţă de aproape două luni ridică semne de întrebare. A reacţionat aşa cum nu m-am aşteptat. Ba chiar mi-a spus că este mândră de mine că am hotărât să-mi iau viaţa în mâini. A încheiat cu "Inima sus!" şi am căpătat o forţă nemaipomenită. Mulţumesc, doamna dirigintă pentru că îmi daţi mereu putere! Şi vă iubesc! O perioadă am fost indecisă în hotărârea mea. Ştiam că trebuie să fac ceva şi nu ştiam ce. Aici m-a ajutat sclero al meu... care m-a bătut zilnic la cap şi m-a îndrumat către un tărâm extraordinar, jurnalismul. Mă suna de zeci de ori, zilnic şi îmi povestea cu lux de amănunte cât de mişto e să umbli lerla să faci un reportaj, o anchetă, un interviu sau chiar o simplă ştire. Îmi povestea şi mă fermeca... Mulţumesc, Gigi pentru că m-ai îndrumat spre jurnalism! Am văzut anunţul în ziar timp de două luni sau chiar mai bine. Nu îndrăzneam. Nu mă simţeam destul de bună pentru asta, dar într- o zi mi-am făcut curaj. Mi-am depus CV-ul sărăcăcios la redacţie. M-a întâmpinat Flori cu o privire blândă, dar sceptică în acelaşi timp. Aveam atâtea emoţii... Numai eu ştiu ce era în sufletul meu... Mi-a spus că mă va suna după ce se consultă cu şefii... indiferent care va fi răspunsul. Şi m-a sunat! Şi m-a chemat la muncă! Ce fericire! Inima îmi era plină... Eram atât de entuziasmată şi hotărâtă să arăt că pot, chiar dacă sunt un pişcot. Şi am dovedit. Primul meu articol a fost şi publicat. Mă documentasem bine. Am rămas chiar eu surprinsă de faptul că am fost trimisă singură să fac teren după două zile. M-am speriat, dar m-am descurcat. Îţi mulţumesc, Flori pentru că mi-ai dat o şansă! Mi-a fost şi greu, dar îmi place la nebunie. Timp de nouă luni mi-am făcut uncenicia la Evenimentul de Botoşani ca reporter. Un colectiv, n-aş pute spune că fain, mai potrivit ar fi... drăguţ. Mi-au rămas aproape de suflet Diana, cea care mi-a arătat cum să fac teren, cum să iau o declaraţie... Carmen, care m-a încurajat atunci când am dat-o în bară la prima şedinţă de consiliu local la care am fost... Claudia, un dracuşor de olteancă, mică, dar puternică şi Flori... Restul... doar au fost... M-am mutat la Jurnalul de Botoşani, unde lucrez şi în prezent. Un colectiv foarte fain. Aici am învăţat poate mai mult decât am învăţat în nouă luni de Ev. Am fost şi certată, dar am fost şi încurajată. Ţin să precizez că atunci când am plecat la Ev. am plecat total demoralizată. Ba chiar mă gândeam să renunţ şi să mă fac vânzătoare. Îmi pierdusem plăcerea de a lucra un articol, entuziasmul de a face teren. Aici, unde sunt acum le-am descoperit. Stăteam şi mă gândeam cât de mult face un şef super, care să ştie să te certe atunci când meriţi şi să te încurajeze atunci când ai făcut un lucru bun.
Recunosc.... am aceeaşi problemă cu trezitul de dimineaţă. Doamna dirigintă, iată-mă angajată şi fără leac!
Şi a trecut un an... un an minunat, care a adunat atât de multe în scrinul său... Şi bune şi rele... Am tras o linie acum şi pot spune, cu o singură excepţie că sunt mulţumită de viaţa mea, de ceea ce am realizat până acum şi de calea pe care am ales-o. Nu pot decât să mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere şi mai departe şi să mă lumineze să iau decizii corecte, aşa cum am făcut acum un an. (Am uitat să menţionez că între timp am devenit din noi boboacă, dar de data asta la Jurnalism)

Otravă Albastră...

Îmi iau doza zilnică de moarte...

o îngrop adânc în mine

o las să se dezintegreze şi să mă pătrundă în toate moleculele

Şi soarele e trist...

şi îmi arată Culoarea

Otrava e Albastră!

doar uneori e galben-tuciurie... atunci când mă sărută vesel

În rest... Otrava e Albastră...

Singura mea resemnare e că Otrava mă alină...

niciodată nu m-a dezamăgit...

Dulcea Mea Otravă Albastră!

Rutină

Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 7.10. Mă dau jos din pat, mă încalţ cu papucii de cameră mov, mă duc la baie. Mă uit în oglindă, îmi observ cearcănele... casc gura şi mă holbez la dinţi... pun mâna pe periuţă şi mă spăl pe dinţi... Apoi mă spăl pe faţă... Apa e rece... Staţionez un minut pe budă... mă spăl pe mâini... Mă întorc în cameră şi deschid muzica mea cea de toate zilele... Îmi întorc dulapul pe dos în căutarea hainelor cu care mă voi îmbrăca... Mă îmbrac... Uneori mă machiez... Mă încalţ... Ies din casă şi mă duc la ai mei... Îi salut cu salutul specific familiei mele "Budada!"... îmi beau cafeaua cu ei... în veşnica ceaşcă roz... cu numele meu pe ea... Pornesc la serviciu... Uneori iau taxiul... alteori maxi-taxi. Urăsc transportul în comun! Ajung la serviciu... Adeseori întârzii câteva minute... Particip la şedinţa de sumar... Uneori nu am nimic pregătit şi ideile îmi apar în mod spontan... Uneori... Mai zăbovesc la calculator citind presa locală şi naţională. Acum am realizat că n-am citit Caţavencu şi Dilema de trei săptămâni... Pornesc pe teren... E frig... dar trebuie să-mi fac treaba... Revin la redacţie... Până după-amiaza stau şi scriu... Uneori mă întind şi spre seară... Termin cu scrisul... închid calculatorul, îmi salut colegii şi... plec acasă... Pe jos... îmi place să-mi simt oboseala... Ajung acasă... deschid calculatorul... pierd vremea... Îl aştept pe iubitul la mine... Stăm şi pierdem vremea... sau ne uităm la un film... sau ascultăm muzică şi aberăm... sau ne certăm sau plângem sau... stăm unul în braţele altuia... sau... cam atât... Pleacă acasă... Sting lumina şi adorm pe nesimţite... Mâine va fi aceeaşi zi!