Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ganduri. Afișați toate postările

te iubesc pentru că...

  • ești slab, naiv și uneori copil
  • mă vrăjești și crezi că-ți merge
  • îmi crezi gogomăniile și mă înveți despre mine
  • mă ierți de fiecare dată când greșesc
  • accepți să-ți răspund obraznic că nu am să mă schimb
  • mă faci să mă simt frumoasă chiar și în cea mai oribilă zi
  • mă faci să mă simt dorită
  • îmi spui că îmi stă bine părul dimineața
  • știi să faci cea mai bună cafea
  • când îmi gătești ești sexi
  • ești un golan, dar mereu te întorci la mine
  • faci pe-a durul, dar îți văd în ochi îndrăgosteala
  • îmi spui cele mai trăsnite lucruri fără nici o jenă
  • îți uiți tricourile la mine
  • te simți acasă în patul meu
  • cu mine te vindeci de altele
  • îmi faci coliere și brățări
  • vrei să învățăm franceză
  • recunoști că ești un bou și chiar îți pare rău
  • ești sincer și-mi spui tot ce faci
  • te prefaci că nu-ți pasă că ți-am scris poezii
  • m-ai făcut să-mi rup unghiile în perete
  • crezi în ozn-uri și teorii ale conspirației
  • îmi spui secrete
  • îmi lauzi mâncarea
  • mă alini când sunt tristă
  • nu mă suporți plângând
  • știi să renunți la mine exact atunci când trebuie
  • mă inspiri
  • îmi spui că am sâni frumoși
  • mă inviți la cafea
  • îmi spui că ți-am rămas în gând
  • îmi dai mesaje surprinzătoare în timpul nopții
  • îmi spui bună dimineața
  • ți-e dor de mine, dar eviți să-mi spui
  • îmi dai piese drăguțe
  • îți place alunița mea 
  • exiști în mine
  • ştii să mă tachinezi frumos
  • mă faci să mă îndrăgostesc de tine mereu
  • vii să mă vezi de fiecare dată când te chem
  • eşti discret şi misterios
  • nu mă minţi
  • mă minţi şi ai impresia că te cred
  • ai barbă
  • eşti incredibil de sexi bărbierit
  • îmi aduci flori fără motiv
  • mi-ai dăruit cele mai drăguţe cadouri
  • ştii să mă alinţi şi eşti atât de enervant
  • îmi scrii poezii
  • piesa aia o cânţi numai pentru mine
  • mă consideri fantastică
  • sunt cea căreia îi dai mesaje înainte să adormi 
  • mă simt în siguranţă cu tine
  •  
     
va continua ....

Pe curand... prin lume....


Despartirea de Botosani devine din ce in ce mai grea. Inca nu realizez ca voi pleca. Nu am plecat si deja ma vreau acasa.
Acest obstacol are tot mai multe ite pe care trebuie sa le descalcesc. Incepe sa-mi fie ciuda pe mine, pentru faptul ca sunt atat de sensibila uneori, incat chiar si o pala de vant ma zdruncina puternic. Stiu in sinea mea adevarul, insa sunt atat de nebuna incat trebuie sa declansez o tornada doar pentru ca orgoliul meu sa-si stapaneasca foamea de certitudini.
Am jucat mult teatru, doar ca sa cad eu in picioare. Nu ma simt vinovata de lucrul acesta decat rareori, iar atunci ma amagesc cu gandul ca persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine ma cunosc si cu bune si cu rele si ma accepta si ma iubesc asa cum sunt. Total gresit! In felul acesta voi ajunge sa ma schimb niciodata. Si poate ca si persoanele cele dragi mie gresesc. Ar trebui sa fie mult mai dure in a-mi arata unde gresesc. Insa pot spune un lucru cu sinceritate. Daca i-as avea in viata mea doar pe Daniel, George, Jojo si Diriga, ar fi totul minunat. Mi-ar ajunge!

Sunt o curva!
Mi-a placut si inca imi place sa fiu asa. Asta m-a invatat viata, pe langa o groaza de lucruri bune si frumoase. Tot viata m-a invatat sa nu-mi arat partile bune mereu, ci sa le tin ascunse, pentru ca in cazul in care le voi arata voi deveni vulnerabila.
Mi-am batut joc de unii oameni care m-au iubit, m-au respectat, asa cum am invatat la randu-mi de la alti oameni pe care i-am iubit si i-am respectat. Nu toate faptele mele au fost intentionate. Ba chair multe le-am facut in mod inconstient, dar asta nu ma scuteste de vina. Cel mai grav mi se pare faptul ca multe din faptele mele nu-mi starnesc regrete. Nu-mi pare rau. Si uneori am sentimentul ca am facut bine.
De ce mai sunt curva? Pentru ca asa m-am comportat. Am fost prefacuta in multe situatii. Dar in viata este absolut necesar sa fii si curva.

Esti deosebit de cand te nasti si pana mori!
Chiar pot sa afirm ca cele mai minunate fiinte sunt copiii. Ati vazut vreaodata o mana de copil abia nascut? Are pielea roz, miroase a lapte si a curat, a suflet curat, pielea este fina si transparenta, degetele mici si subtiri si ti-e frica sa pui mana pe ea. Ai impresia ca este atat de fragil incat o simpla atingere i-ar sfarama manuta.
Poti fi o persoana deosebita si poti sa ai o viata foarte interesanta la orice varsta.
Dau doua exemple care mi-au venit acum in minte. Primul este Marius [ http://vreausalupt.wordpress.com/ ].
Iar a doua este Alexandra [ http://stiri.botosani.ro/stire/3881/ALEXANDRA+HUTANU+-+O+lectie+de+viata!.html ]. As putea da zeci de exemple care ar eclipsa viata fiecaruia dintre noi. Nu am pretins ca am o viata mai interesanta decat a altora. Iar deciziile imi apartin in totalitate si mi le asum. Uneori cu naivitate, alteori cu responsabilitate, dar sunt toate ale mele. Bune sau rele.

Il iubesc!
Imi este greu sa plec departe de el. Este totul pentru mine. Mi-e singurul punct de sprijin solid, in care am incredere ca ma pot baza oricand, la orice ora. Am trecut prin foarte multe perioade de confuzie. De multe ori am negat iubirea pentru el. De foarte multe ori. Poate din cauza asta simt nevoia sa-l etalez atat de mult acum... Si da! Imi place sa-mi traiesc iubirea strigand-o in gura mare, sa stie toata lumea ca iubesc si ca IL iubesc.
Este o persoana extraordinara, cu bunele si relele lui. Dar asa cum este, sufletul acesta minunat exista acolo, undeva doar pentru mine.

Poveste
Trecut de miezul noptii. Ea nu are somn. Vrea o tigara. Ii da lui de stire printr-un comun sms. "Mor dupa o tigara", ii scria. Nici el nu are tigari. Si el moare dupa tigara dinainte de somn. Cauta prin buzunarele pantalonilor. Gaseste bani cat pentru doua tigari la bucata, de proasta calitate, dar atat de bune cand nu ai nici o tigara. Pleaca grabit in hainele de casa spre cel mai apropiat chiosc. Afara e frig si este si ceata. Cele 15 minute pana la chios trec pe nesimtite cand in gand o poarta pe iubita care il asteapta si care moare dupa o amarata de tigara. Ea sta la aproape jumatate de ora de chiosc, dar ce conteaza cand avea sa o vada? Chiar daca urma sa stea cu ea doar la o tigara, insa asta ii va face somnul mai lin si mai frumos. S-au vazut... au fumat amandoi cate o tigara, apoi au plecat, ea in casa, el spre casa, cu gandul la ea.

Minunat!
Este minunat prin faptul ca imi accepta toate iesirile de femeie nebuna.
Este minunat prin faptul ca imi spune in fiecare dimineata "Buna dimineata".
Este minunat pentru ca imi spune in fiecare noapte "Noapte buna!".
Este minunat prin faptul ca fura mereu flori pe care mi le aduce in toiul noptii.
Este minunat pentru ca este paranoic si gelos si botos.
Este minunat prin teoriile atat de personale si atat de irationale pe care le expune mandru si pe care le sustine cu incapatanare.
Este minunat cand este alintat.
Este minunat cand este supus si somnoros dimineata, iar eu sunt morocanoasa.
Este minunat cand asteapta o zi intrega doar sa-si bea cafeaua cu mine.
Este minunat cand imi dedica tot timpul din lume si chiar mi l-ar da pe tot daca si eu as vrea.
Este minunat cand nu-mi spune nimic cand il lovesc, ci doar ma priveste urat, iar eu ma simt prost.
Este minunat pentru ca ma iubeste si pentru ca il iubesc.

Casute pentru pasarele
Nu vreau sa-l pierd. Vreau sa ne casatorim si sa avem o casuta colorata cu o curte mare si gradina cu livada, in care vom pune casute pentru pasarele. Vom avea doi copii ai nostri, iar pe al treilea il vom infia. Vom fi o familie libera, iar vara vom merge la mare si vom lenevi pe nisip, la soare si ne vom invata copiii sa inoate si vom dormi in cort. Si vom merge si la munte si tot in cort vom dormi si vom sta toti imbratisati de frica lupilor. Iar in restul anului sa lucram. Cateodata mult, cateodata putin, dar sa fim liberi.

:)
Dar pana atunci... mai este putin...

orgolii...


am ramas de prea multe ori cand ar fi trebuit sa plec... de ce as ramane si acum?

Adunate...


Nu suntem decat umbra pamantului
si cer libertatea pietrelor
inainte sa cobor in statii imaginare.

Privesc
pasarile drogate de lumina
si scuip cutitul
inainte de a ucide...


Trupul imi poarta pasii
instinctiv.
Casutele dorm sub arsita
si nimeni nu stie ce am facut.

In paduri de ganduri
s-a ratacit
un fluture sinucigas...

Ziua se dezbraca,
iar Noaptea...
ramane in curul gol...

Dependenta


Sunt o dependenta de dragoste si de risc... Nu am fost niciodata o fidela, iar acum ma straduiesc din toate strafundurile mele sa fiu... Ce sa spun? Mai am scapari uneori, insa ceea ce ma mira cel mai tare este faptul ca am remuscari... Asa cum mi s-a intamplat de curand... si as numi episodul "un actor grabit" :) Trebuia sa fac asta mai demult poate... abia de curand mi s-a declansat aceasta dorinta din motive incalcite, dar in special dintr-o acuta dorinta de razbunare fata de prietenul meu... In ciuda faptului ca nu se intamplase nimic care sa ma incrimineze, aveam remuscari, asa ca i-am spus prietenului meu povestea... A apreciat sinceritatea mea...
Acest episod imi trage un semnal de alarma... Pentru mine asta inseamna ca m-am defectat...

Sunt dependenta de risc si de dragoste... Recunosc ca imi este innebunitor de dor sa insel... Doamne cum ma mananca talpile uneori... Si doamne, cata mirare incape in mine atunci cand imi dau seama ca reusesc sa ma abtin... Totusi, ca sa compensez acest lips... imi creez povestile mele... Si cel mai aiurea mi se pare faptul ca lumea imaginatiei mele incepe sa se strecoare si in realitate... Este derutant... Am seri parca anume programate in care sa ma intalnesc cu amantii mei, in vis... si uneori fanteziile mele sunt atat de reale... Ultima oara m-am trezit la o bucata de noapte si nu am putut sa mai inchid nici un ochi pentru ca unul dintre multii mei amanti pe care l-am parasit, ma cauta... statea in fata casei mele si ma astepta... Il pandeam de la etaj, iar el se plimba agitat in fata casei mele... Stia si unde sunt... Stia ca il privesc timorata de dupa perdele si zambea... Un zambet care-mi dadea fiori de spaima...
Uneori, am acest sentiment si atunci cand merg pe strada... Simt cum ma urmareste cu privirea... In acelasi timp stiu ca nu vrea sa-mi faca vreun rau fizic, ci doar sa ma sperie... si in acelasi timp sa-mi ofere si riscul cu care ma hranesc...

Astazi, fantezia mea a pornit din nou pe carari gresite... Mi-am imaginat ca am primit un mesaj de la un necunoscut, in care mi se marturisea ca Zburatorul meu exista [?!?]... Culmea e ca in momentul care universul meu statea sa se intorca pe dos... o pana de curent, scurta cat o clipa, mi-a inchis calculatorul... si bineinteles ca nu am mai vazut nici un mesaj...

Imi este dor sa ma indragostesc... imi este dor de fluturi in stomac si de sentimentul ca as renunta la o viata, la o lume, doar pentru ca Iubirea mea Absoluta si nemuritoare sa se implineasca... Sunt constienta cat rau imi fac... crezand in aceste lucruri... insa sunt dependenta de ele...

Sunt dependenta de slabiciunea barbatilor... Sunt niste fiinte atat de masive si de necioplite... Si oricat de cizelati ar fi... este imposibil ca pornirile salbatice sa nu-i razbeasca... Si sunt adorabili in incercarile lor de a fi mai mult decat barbati... super barbati... Unii sunt sensibili... altii isi ascund sensibilitatea... unii sunt prosti, altii mai destepti, dar intr-un final toti sunt la fel, indiferent ca unul e chelner, altul profesor, unul e pictor, altul actor, unul sofer, altul director de nu stiu ce.... toti sunt barbati... si sunt slabi, sunt cei mai slabi... Insa sunt fiinte minunate...

Sunt dependenta de fantezie... Sunt dependenta de lumea mea... in care domneste Iubirea... cu mii de fete... de la iubirea pura pana la cea mai murdara iubire...
SUNT DEPENDENTA!

Multumesc!


Multumesc celor care m-au incurajat si ma incurajeaza... Multumesc celor care s-au interesat de mine in perioada asta cat am disparut din peisajul presei botosanene. Nu-mi pare deloc rau ca am plecat, la urma urmei, a fost alegerea mea... Si nici nu-mi pare rau ca nu m-au chemat la Monitorul, cu toate ca mi-as fi dorit. Mereu am ales in viata ceea ce ar fi putut sa-mi aduca experienta, eu consider ca am evoluat prin alegerile pe care le-am facut. Sunt sigura ca se vor gasi guri care sa spuna ca am facut alegeri gresite... Tin sa le spun ca nu am nici un regret in viata si in cazul in care as fi ales altceva pana acum, probabil, in acest moment nu mai eram Lorena. Deocamdata vreau ceva mai mult. Vreau sa invat mai multe. In ciuda faptului ca nu am regrete, inca nu mi-am gasit locul. Botosaniul, cu siguranta, nu este locul meu, pentru ca acest orasel frumos, de altfel, ma sufoca. Am recitit zilele trecute "Quo Vadis" al lui Sienkiewicz si atat de mult m-a impresionat scena incendierii Romei... si atat de mult m-a incantat nebunia lui Nero (m-a si oripilat in acelasi timp), incat in gluma am pus ca voi incendia si eu Botosaniul, ca mai apoi sa-mi gasesc sursa de inspiratie pentru o Botosaniada. Glumesc, evident... Dar cam acest sentiment m-a cuprins de multa vreme in oraselul meu natal. Ce-i drept, nu am tragere de inima nici sa plec de aici... Doamne, ce incurcata sunt! In fine... Am scris asta pentru cei care cred ca nu mi-e bine... Ba chiar mi-e mai bine ca oricand... Am vacanta... Ma pot bucura de soare, vant, nopti instelate, flori, parfumuri imbatatoare, prieteni, nopti nedormite si multe altele... Aaa... si de iubire... Sunt LIBERA... sa aleg :)
Pentru voi... http://www.youtube.com/watch?v=COc68zhIkiE&feature=channel

Viata incepe sa fie O.K.


Cei care ma cunosc stiu faptul ca viata mea trebuie sa fie mereu palpitanta pentru ca eu sa fiu bine... Daca nu este destul de palpitanta, este clar ca Lorena va fi o depresiva si o stresata... Printr-o astfel de perioada am trecut de curand... si inca mai trec... Mi-am dat demisia pentru ca nu mai rezistam psihic. Am fost puternica pana la un punct, dar am picat si asta este. Am o saptamana si un pic de cand stau acasa si este bine, pentru ca m-am destins un pic. Aveam nevoie de o pauza in care sa nu fac nimic altceva decat sa dorm, sa mananc si sa pierd vremea... In acelasi timp, imi lipseste foarte mult activitatea, pentru ca nu am cu ce sa-mi consum energia din mine... Dar sa revin... Viata mea incepe sa fie O.K. Maine am interviul pentru un eventual viitor loc de munca si sunt foarte incantata si emotionata. Ar fi cu adevarat o realizare pentru mine, daca m-ar accepta... Sa dea Domnul! Sunt increzatoare... Cu toate acestea... amorul iar imi joaca feste... Se stie ca sunt cea mai geloasa fiinta de pe planeta, iar gelozia mea este nimicitoare... Dintr-o prostie sau nu... am incheiat relatia. Sunt constienta ca am exagerat si eu, insa raman ferm pe pozitie si afirm ca toti barbatii sunt la fel...
Dragul meu, in toata iubirea ta cea nemarginita, chiar nu ai gasit resurse sa-mi dovedesti atunci cand ti-am cerut? Chiar ai preferat sa ma pierzi decat sa mi aperi orgoliul? Era datoria ta de barbat... Nu era problema mea... nu eu am creat-o... In fine... Totul e pierdut si-mi pare rau...
Aaa.... era sa uit... M-am intalnit cu Radu... mi-era un nemaipomenit dor de el... Si m-am intalnit cu Laurica mea dulce si frumoasa, iar o bucurie extraordinara mi-a inundat inima. Fata aceasta este mir pentru sufletelul meu. O iubesc si imi pare rau ca nu este surioara mea... :(

Vreau sa scriu... si sa plec in vacanta...


Timpul se schimba atat de repede... de la o zi la alta... de la un minut la altul... Te opresti in loc si vezi cum clipa se scurge fara noima in jurul tau... vezi cum un vis s-a spulberat intr-o lacrima, vezi cum un dor a mai ucis o inima... Te ridici... si pornesti pe strazile uzate... si prafuite si aglorate... si violate... Nu-ti doresti decat o ploaie care sa spele praful si pacatul... Ai impresia ca abia ai deschis ochii... astepti lumina in cascade... Iti dai seama ca esti singurul trecator... si nu faci nimic altceva decat sa-ti implinesti destinul mizerabil... Si mai versi o lacrima si astepti ploaia si ea nu mai vine... praful se aseaza in straturi... alte siluete au uzat si au violat strazile...

Un trip futut...

Am puţină vreme de când am ajuns în casă... M-am postat în faţa calcului... Ar trebui să-mi fac treaba... dar nu am chef... Am fost la film... "Weekend cu mama"... Un film futut... un trip futut... Am fost singura care o ieşit cât de cât marcată de poveste... Nu am să stau să povestesc filmul... Doar vi-l recomand... Şi în acelaşi timp vă sfătuiesc să nu vă apropiaţi de heroină... Şi să aveţi grijă în ce anturaj o ardeţi... Ideea filmului e foarte interesantă... unele pasaje mi-au dat fiori naşpa... Iar finalul... nu a fost deloc aşa cum mă aşteptam... Din punctul meu de vedere e un film care merită văzut...


Aseară am avut un vis foarte fain... Cu ţineri de mână, îmbrăţisări, sărutări timide, lacrimi de dor şi regret... Un vis de care mi-a fost foarte dor... Cel mai dor...

Îs fericită... şi îndrăgostită de viaţă...

Doamna mea dirigintă...


O iubesc enorm pe doamna dirigintă... Aşa a fost şi aşa va rămâne... Doamna Dirigintă...
În fotografie este ea şi Cati, fiica ei, o dulceaţă de copil... Dansau cu vântul... Nu-i aşa că-s minunate aceste două făpturi? Pentru mine sunt... Vă mulţumesc şi vă iubesc!

L.O.V.E...

cât de mult păcătuiesc atunci când iubesc?
cât de mult păcătuiesc când visez la o fată şi cât de mult păcătuiesc când visez la un băiat?
dar dacă visez la amândoi odată?
stăteam şi mă gândeam la "restricţiile" "impuse" de Anonim... Cum poţi defini normalitatea? Prin canoane... ? Tot ceea ce face turma e normal? dacă ieşi din turmă eşti anormal....? Nu sunt lesbiană.... Dacă unii aţi crezut asta... Dar îmi place ideea de iubire între două femei.... Cum de altfel nu-mi place iubirea dintre doi bărbaţi, însă aş accepta-o... pentru că sunt liberi... în cuget şi-n simţiri... Nu vreau să şochez... Vreau doar să fiu liberă... Vreau să nu mai fiu judecată şi privită ca o ciudată...
Cât de mult păcătuiesc acceptându-mă pe mine cu toată nebunia şi nebuniile mele?
Cât de mult păcătuiesc în încercările mele de a mă descoperi?
Nu mă gândesc la păcat doar în raport cu Dumnezeu, ci mă gândesc la păcat în raport cu societatea....

Vis de vară...







Noapte... Vânt uşor şi călduţ... Mireasmă de iarbă proaspăt cosită... Greieri... Stele... Cer... Infinit... Dragoste... Sărut timid şi tremurat... Mâini încâlcite... O sticlă de cola... Kent lung... Râsete... Tachinare... Strigăt de fericire... Alergat fără ţintă... Rostocoale... Sărut furat...

Prieteni... Nopţi albe... Cafea şi bere şi ţigări şi cola... Ciocolată cu alune... Poveşti cu fantome... Râsete multe... Amintiri din adolescenţă... Întins pe asfalt... Declaraţii de dragoste... Flori fete sau băieţi... Joacă, joc şi jocuri... Muzică bună... Sticla... Plimbări interminabile şi haotice... Lună şi nori şi stele şi vânt şi vară...

Apă... Nisip... Omuleţi mulţi... Necunoscut... Folk... Îmbrăţisări... Nostalgie... Flower power... Rochii înflorate şi vaporoase... Ţigări... Dragoste pe plajă...

Iar m-am îndrăgostit!

Mda... Acum lăsând anonimii deoparte... Mărturisesc că am revenit la perioada îndrăgostelilor care durează trei-patru zile, maximum o săptămână... Este perioada care îmi place cel mai mult, pentru că sunt zăpăcită, am fluturi în stomac, mă fâstâcesc şi sunt foarte energică. Mai mult decât atât, îmi fac treaba cu mult entuziasm... Cine este noul zburător...? E special... De ce? Pentru că orice băiat care ajunge să-mi placă, într-un fel sau altul, trebuie să fie cu adevărat special... El e mai special decât alţi speciali! De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie... Vreau să cred eu lucrul acesta, cu toate că am o vagă presimţire că tipul acesta nu-i special deloc... Mda... o ciudăţenie... e îndrăgosteala asta a mea... O simt de două zile şi preconizez că până marţea viitoare îmi va trece. Vreau, însă, să mă bucur de simţămintele astea pentru că rar mă întâlnesc cu ele... Este tare urât când ajungi să ai o relaţie, relativ, lungă şi toate emoţiile acestea dispar... şi rămâne o obişnuinţă, pe care cei mai mulţi o numesc iubire. Nu este aşa, dragilor. Nu iubiţi! Rare sunt cazurile de iubire... şi Iubirea este una singură în toată viaţa... iubiri sunt multe şi mărunte şi nesemnificative... Şi cum spuneam, vreau să mă bucur cât pot de mult de sentimentele acestea frumoase... Vreau să mă bucur pentru că roşesc atunci când mă gândesc la el, vreau să mă bucur de fluturii din stomac atunci când îl văd... Vreau să mi se înmoaie picioarele atunci când îi aud vocea... Vreau să mă fâstâcesc atunci când îmi aruncă o privire.... Ador starea asta... Acum mi s-a făcut pielea de găină gândindu-mă la câte simt... Şi cea mai amuzantă chestie este faptul că nu-l cunosc şi nu mă cunoaşte... Misterul face tot timpul bine... Iar aici vorbim despre o supradoză de mister... Sper să nu-mi fie fatală... Dar nu cred...
Trec şi de îndrăgosteala mea... şi ţin să fac o precizare pentru D. În cazul în care mai citeşti ce scriu eu pe aici, te rog din tot sufletul să nu te prezinţi în faţa mea cu texte care, ştii foarte bine, îmi risipesc starea de bine... Păstrează toate părerile şi ideile numai pentru tine...
Am plecat să mă bucur de soare şi vânt...

Uităm cine suntem...

Uităm cine suntem şi asta se întâmplă în fiecare zi. Eu am uitat că sunt Lorena... M-am uitat pe mine... şi nu îmi amintesc unde anume... Caut să mă regăsesc, dar nu reuşesc. Sunt amnezică atunci când vine vorba de Lorena. M-am căutat în Copilărie, dar nu m-am găsit acolo. M-am căutat în Adolescenţă şi... nici acolo nu eram... În viaţă?!? Oare aici trebuie să mă caut...? M-oi fi rătăcit la vreun hotar... şi nu ştiu să găsesc Calea...
Am căutat tot timpul doar ce mi-a oferit plăcerea trecătoare şi am uitat de esenţă. M-am trezit că trăiesc una dintre acele crize existenţiale de care râdeam atunci când le observam prin filme sau la alţii... Preferam să arunc o vorbă în vânt "Eh! Un nebun... Delirează... Halucinează..." şi-mi ascundeam nebunia mea şi o renegam ca şi cum nu ar fi făcut parte din mine... Aveam sclipiri de moment... şi mă revoltam pe tot ce mă înconjura... "Nimeni nu înţelege! Sunteţi prea superficiali! Voi nu cunoaşteţi Adevărul Meu!" De parcă eu era atotştiutoarea...
Nu ştiu nimic... Nu sunt nimic... Nu mai sunt nici măcar Lorena... M-am pierdut... Am uitat cine sunt... Sunt mică şi neştiutoare şi slabă şi vulnerabilă... Nu vreau decât să-mi regăsesc credinţa, pentru că apoi am încredere că mă voi găsi şi pe mine... MĂ VOI REGĂSI... la hotar de visare şi realitate....

Dimineaţă....


Am vărsat tot albastrul din vene...
şi mi-am înghesuit în loc o lume...
E haos şi te chem...
să stingi o durere două trei
ordonate alfabetic
după intensitate
Am vărsat tot roşul din suflet...
şi mi-am înghesuit în loc albastrul
E gol şi te chem...
să-l cânţi, să-l scrii, să îl pictezi...
să-i cumperi o piele
prăfuită...
Am vărsat dimineaţa în zi
şi m-am izolat în noapte
E întuneric şi te chem
să-mi aduci o cafea
o ţigară
şi un strop de Dragoste....

Cele mai drăguţe cuvinte


"Miroşi ca o foaie colorată" - R.
"Ai cea mai limpede voce" - R.
"Uneori simt că suntem făcuţi unul pentru celălalt şi atunci mă bucur aşa de mult! Dar numai în vis..." - R.
"Ai un fel unic şi ciudat de a fi" - A.
"dimineaţa mea", "gazela" :D:D:D, "dimineaţa mea de vară", "gogoaşă", "Floare de colţ", "turtiţa mea", "buburuza mea", "raza mea de soare", "comoara mea grea", "gândăcel", "pana mea de înger", "steaua mea infinită", "turturică", "gând al meu", "eşti o sclipire pentru unii, dar geniu pentru mine":D, "vrei să-mi curgi prin vene?", "te iubesc, pajiştea mea!" - doar câteva cuvinte pe care mi le-am amintit acum de la D.
Şi mai sunt atât de multe cuvinte drăguţe, dar pe care nu reuşesc să mi le amintesc în acest moment!

Dor nebun şi inimă plină de arşiţă....


Mi-e dor de Cuvânt! A apărut cineva care mi-a vorbit exact cum îmi vorbeai şi tu... Mi-a spus cuvinte atât de dulci, dar atât de îndurerate... Şi iar sufletul meu din nou e cuprins de dor şi seacă pe zi ce trece... Nu înţeleg de ce sunt atât de însetată de Absolutul acesta relativ.... Nici măcar nu ştiu dacă există... Dar eu cred, cred în Dumnezeu şi în Iubire... Cu toate acestea simt cum mor în fiecare zi! Sunt tot mai revoltată, sunt tot mai plină de... nu ştiu de ce sunt plină... Simt cum mă transform în ceva .... ce nu mă mulţumeşte... Trec printr-o criză teribilă în care nu mă pot regăsi... Simt cum mă pierd. Mi-a spus atât de frumos omul acesta... mi-a vorbit atât de frumos despre zbaterile lui... încât, involuntar, am dat în lacrimi... Simt un dor nebun care zace în mine, iar inima mi-e plină de arşită! Sunt însetată mai mult ca oricând de Iubire... Mi se va potoli oare setea?

Beţie...


Cam asta e starea mea... Sunt beată.... din cauza florilor de castan, sunt beată din cauza unor spectacole de teatru excepţionale, sunt beată din cauza unui nebun, sunt beată din cauza unor prietenii... Şi sunt fericită în beţia mea!
Pe lângă lăcrămioare, ador castanii în floare.... Mereu mi-am dorit flori de castan dăruite şi într-un final le-am primit... Când înfloresc castanii mă îndrăgostesc... de VIAŢĂ! Şi tot castanii îmi induc şi o nostalgie... Dragul meu liceu este păzit de nişte falnici castani... care mi-au vegheat îndeaproape adolescenţa...
În această perioadă se desfăşoară festivalul de teatru Amfiteatru. Concurează trupe de teatru din licee, trupe care nu-mi sunt deloc străine. Totuşi, favoriţii mei sunt actorii Colegiului Eminescu. Au prezentat un spectacol excepţional, care, pe lângă aprecieri, a adunat şi multe critici nefondate, după părerea mea. Aş putea spune că am fost furioasă când abia ieşită din sală am auzit pe unul dintre amicii mei spunând "Un spectacol slab! Artele au fost cu mult mai sus!". În căpşorul meu nu se poate face o comparaţie între spectacolele celor două licee, pentru că Atelierul are o experienţă în spate, întărită de numeroase premii, iar Tavi are mai mult talent decât toată trupa Artelor la un loc. Şi apoi, apreciez ceea ce au făcut cei de la Arte, au arătat că au potenţial, au pregătit în timp scurt o piesă bunicică, adică amuzantă, dar ar trebui să ştie şi să se autoevalueze. O altă chestie pe care nu o înţeleg este rivalitatea dintre colegii... Bine, recunosc, sunt şi un pic subiectivă când vine vorba de Atelierul de teatru. Nu pot să nu fiu altfel când le-am urmărit spectacolele cu sufletul la gură, de fiecare dată când am avut ocazia. Or fi şi aroganţi unii, dar au şi de ce să fie aşa... Nu ştiu, din punctul meu de vedere, Atelierul este cel mai bun, până acum... Aştept să văd ce fac şi cei de la Drama...
Revenind la beţia mea... Am un iubit nebun.... care m-a trântit în iarba udă şi m-a sărutat... care m-a luat în spate şi m-a cărat o bună bucată de drum... care s-a agăţat de castani, doar ca să-mi ofere mie flori... care face o groază de lucruri doar ca să-mi arate cât de mult mă iubeşte... "Îmi doresc să ne trezim morocănoşi, dar în acelaşi pat" - dintre cele mai drăguţe şi mai simple cuvinte care mi s-au spus.... Şi acu mi-a trecut altceva prin cap :D of... ador starea de beţie!

Moale... şi cald....


Un fior moale şi cald mă inundă de fiecare dată când te văd... E o fierbinţeală pe care nu reuşeşc să o desluşesc şi nu aş putea spune că este plăcută, dar nici neplăcută nu e... Simt cum sângele îmi urcă în obraji şi ţâşneşte... Îmi vine să-mi ascund faţa de frică să nu observi... Îţi evit privirea de teamă că vei putea citi în ochii mei toată Iubirea... Senzaţia durează preţ de câteva minute până când te pierzi în mulţime... dar eu continuu să îţi simt paşii molateci... Prezenţa ta se distinge... Eu ştiu... cine eşti, unde mergi, când vii, ce faci... Eu îţi iubesc mersul, părul, mâinile şi ochii... Iubesc aerul pe care îl respiri... Sărut milimetrii de stradă pe care calci... Vreau să fiu o frunză... Şi vântul să mă bată... şi în furia lui nebună să mă lipească de pieptul tău... Să te simt... Sau de buze... dar cer prea mult...
Inima mi se opreşte când te văd... ca şi cum ar continua să bată în pieptul tău... Simt un gol în piept când apari.... apoi... simt explozii şi erupţii de vulcani în mine.... Ca apoi să nu mai simt nimic... Doar inima bate... tica tac tica tac... Te voi iubi mereu în ziua mea de mâine... Să ştii ...

Titlu

E dimineaţă... şi trebuie să plec pe teren... Am un gol în stomac... Aştept să vină vara... O aştept de vreo opt luni, merg pe a noua... Poate, poate iese... Aseară am avut un şoc, un şoc existenţial... Dar sper să-l depăşesc. Am fost în mijlocul unei furtuni seci... Nu am mai scris de mult şi îmi lipseşte... Din nefericire... nu mai am vise în traistă... Aştept să iau o pauză de Paşti... poate reuşesc să-mi încarc bateriile măcar un pic. Ieri m-am întâlnit cu Blonda. A slăbit mai tare... În seara asta soseşte Jojolina mea... Abia aştept să o văd... Mâine vine şi sclero meu... Şi de el îmi este dor... Şi tot zilele astea trebuie să sosească şi prinţul meu din vremuri... Nu l-am văzut de exagerat de mult timp. Am mai vorbit la telefon şi mi-a părut aşa schimbat... Nu mai era el, cel tălâmb ca altădată... Era.. pur şi simplu, altfel. Îmi este dor... să fiu liberă. Acum mă simt încorsetată de toate responsabilităţile pe care le am. Nu-i aşa de interesant să fii om mare. Când eram de-o şchioapă tot timpul îmi spuneam că o să cresc eu mare şi o să fac tot ce vreau, dar am crescut mare şi tot nu fac ceea ce vreau... De fapt, într-o prea mică măsură... Ieri m-am suit în copac. :)) Simţeam nevoia.
Cam tre' să plec acum...