Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

lui C.

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
...
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
...
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
...
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
...
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
...
Am învăţat ca oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
...
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
...
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
...
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
...
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te striga un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.



te iubesc pentru că...

  • ești slab, naiv și uneori copil
  • mă vrăjești și crezi că-ți merge
  • îmi crezi gogomăniile și mă înveți despre mine
  • mă ierți de fiecare dată când greșesc
  • accepți să-ți răspund obraznic că nu am să mă schimb
  • mă faci să mă simt frumoasă chiar și în cea mai oribilă zi
  • mă faci să mă simt dorită
  • îmi spui că îmi stă bine părul dimineața
  • știi să faci cea mai bună cafea
  • când îmi gătești ești sexi
  • ești un golan, dar mereu te întorci la mine
  • faci pe-a durul, dar îți văd în ochi îndrăgosteala
  • îmi spui cele mai trăsnite lucruri fără nici o jenă
  • îți uiți tricourile la mine
  • te simți acasă în patul meu
  • cu mine te vindeci de altele
  • îmi faci coliere și brățări
  • vrei să învățăm franceză
  • recunoști că ești un bou și chiar îți pare rău
  • ești sincer și-mi spui tot ce faci
  • te prefaci că nu-ți pasă că ți-am scris poezii
  • m-ai făcut să-mi rup unghiile în perete
  • crezi în ozn-uri și teorii ale conspirației
  • îmi spui secrete
  • îmi lauzi mâncarea
  • mă alini când sunt tristă
  • nu mă suporți plângând
  • știi să renunți la mine exact atunci când trebuie
  • mă inspiri
  • îmi spui că am sâni frumoși
  • mă inviți la cafea
  • îmi spui că ți-am rămas în gând
  • îmi dai mesaje surprinzătoare în timpul nopții
  • îmi spui bună dimineața
  • ți-e dor de mine, dar eviți să-mi spui
  • îmi dai piese drăguțe
  • îți place alunița mea 
  • exiști în mine
  • ştii să mă tachinezi frumos
  • mă faci să mă îndrăgostesc de tine mereu
  • vii să mă vezi de fiecare dată când te chem
  • eşti discret şi misterios
  • nu mă minţi
  • mă minţi şi ai impresia că te cred
  • ai barbă
  • eşti incredibil de sexi bărbierit
  • îmi aduci flori fără motiv
  • mi-ai dăruit cele mai drăguţe cadouri
  • ştii să mă alinţi şi eşti atât de enervant
  • îmi scrii poezii
  • piesa aia o cânţi numai pentru mine
  • mă consideri fantastică
  • sunt cea căreia îi dai mesaje înainte să adormi 
  • mă simt în siguranţă cu tine
  •  
     
va continua ....

Despre iubire, libertate şi alţi demoni

"Nu trebuie să luptăm pentru a fi liberi. Absenţa luptei înseamnă libertate." Chogyam Trungpa

O relaţie liberă, fără constrângeri şi compromisuri sună minunat în teorie, însă regulile există pentru a crea echilibru, chiar şi într-un cuplu. Sună a clişeu când spunem că suntem oameni diferiţi, dar acesta este un adevăr. Şi este aberant să avem pretenţia ca oamenii să se încadreze în tiparele noastre individuale. De aceea avem nevoie de reguli, de compromisuri. Iar într-o relaţie, avem nevoie, mai ales, de încredere, comunicare şi sinceritate. Dar până aici, totul sună utopic. Atât de rare sunt astăzi relaţiile care funcţionează după principiile astea, încât mi-e greu să cred că mai există.


Balzac spunea în Istoria celor treisprezece: „de ce refuzi să crezi în Dumnezeu, când e imposibil să crezi în oameni” şi dreptate avea.
Suntem crescuţi şi educaţi pentru o societate bolnavă. Suntem oameni bolnavi într-o societate bolnavă cu toate sistemele şchiopătând. Învăţăm de mici să ne furăm căciula, învăţăm să minţim, să trişăm şi să furăm, învăţăm să desconsiderăm valorile şi să credem în nimic. Nu mai avem Dumnezeu, iar dacă îl avem refuzăm să credem în El. Suntem construiţi să avem relaţii bolnave, să nu mai credem în iubire, să nu mai credem în cel de lângă noi. Şi ajungem în ipostaza în care suntem doar nişte maşinării incapabile să ia atitudine, incapabile să aleagă, fără putere pentru a schimba ceva. Şi ne conformăm, ne complacem în ape tulburi şi călduţe, eventual, le mai tulburăm şi noi un pic.


"Fiecare om e o formă de încăpăţânare, adică o idee." C. Noica

M-am încăpăţânat atât de tare şi din păcate, am pierdut. M-am încăpăţânat să-mi dovedesc şi să dovedesc că am dreptate şi într-un final am avut. Ceea ce nu am luat eu în calcul este faptul că atunci când te încăpăţânezi în felul ăsta, energiile universului lucrează împreună cu tine, chiar dacă finalitatea nu e tocmai una bună. Îmi pare rău cumva. Dar nu-mi rămâne de făcut decât să-mi învăţ lecţia, mai devreme sau mai târziu. Îmi este foarte clar că situaţia m-a depăşit pentru că nu am vrut să o depăşesc eu, iar acum nu are nici un rost să mă plâng.


"Gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială." Pascal Bruckner

Îmi recunosc boala. Nu voi putea să scap de gelozie, posesivitate şi paranoia până în momentul în care chiar îmi voi dori să mă vindec. Din păcate, am distrus multe iubiri aşa şi mi-am distrus şi mie fericirea. 
Închei tot cu nişte citate din Bruckner, pentru că altceva mai inspirat nu am în cap.


"Fidelitatea faţă de o persoană este un preţ prea scump plătit ca să nu fie compensată printr-o excitaţie egală: fiinţa căreia i se adresează o preferinţă exclusivistă are sarcina zdrobitoare de a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile pe care prezenţa sa îi exclude. Sarcină imposibilă: nimeni nu este atât de divers şi multiplu precum e lumea."

"Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea."

îmi cad frunzele iubitule


frunzele mele iubitule
una câte una ca sentimentele
se lasă în pământ
m-ai otrăvit cu iernile astea
blonde brunete crețe
de-au speriat și primăvara
când amândoi înfloream

îmi cad frunzele iubitule
și nici n-am dat în fruct
ce poate fi mai trist pentru mine
decât să mă usuc
înainte ca tu să mă fi cules
nu mai am putere să lupt
cu anotimpurile tale otrăvitoare

îmi cad frunzele iubitule
rămân goală în fața ta
ca un păcat
căci n-am știut să te iubesc
încrengindu-te

știi...
toamna a venit prea devreme

mai întâi


stau la umbra genunchiului tău
şi-ţi număr versurile
eşti o poezie care nu se mai termină
începi în fiecare dimineaţă

te mai iubesc din când în când
ca prima dată
într-o sticlă de bere apoi o ceaşcă de cafea
te las să pleci
îţi număr paşii până la ieşirea din bloc
8 jumătate zâmbesc

ai văzut?
iubesc atât de mult castanii
încât mi-au înflorit la fereastră
la fel de mult mă iubeşti tu
iar eu înfloresc la umbra genunchiului tău

în culori


ne mestecă noaptea
când rătăcim ca doi orbi în lumină
căutând o altă reflexie a lumii

ne învelim cu vânt şi linişti
odihnindu-ne durerile pe scânduri
ca mai apoi să ne trezim sub cer de portocală

topim în sărutări intensitatea clipelor
şi ne aruncăm gândurile-n ape
să rămână secrete muşuroaiele din sânge

în parcul unde cocoşii ştiu că stelele se sting
dacă le urmăreşti prea mult cu vederea
descoperim că dragostea se cuibăreşte
mereu în două culori.

Altceva

„Good morning, sunshine!”, îmi spuse el zâmbind, în timp ce eu îmi dezlipeam genele ușor, ca un fluture somnoros scăldat în lumină. „Bună, Dimineața mea plină de taine!”, îi răspunsei eu, zâmbindu-i și îmbătându-mă pentru un moment cu toată ființa lui.
Era altceva. Era totul nou și era mult prea frumos ca să vreau să mă dezmeticesc. La fiecare pas pe care îl făceam alături de el o nebunie de emoții mă zăpăcea și acesta era drogul meu, trăirile multe și în contradicție. Refuzam, în sinea mea, să văd cealaltă bucată din altceva-ul care ne-a adus din nou împreună. Preferam să mă amăgesc spunându-mi cât mai des că totul e în mintea mea. Și câteodată funcționa. Îmi luam doza zilnică de zbucium și eram fericită. Poate încă sunt fericită. Poate… Ideea e că, încă, mă zbucium.
 Și tu te amăgești cu trăirea în prezent, când, de fapt, ești atât de prins în capcane ascunse în trecut. Chiar și așa, continui să mă fascinezi și să mă năucești în constelații. Nu-mi place să vorbesc și să mă rătăcesc în teorii, dar aș învăța și asta pentru tine. Și nu e un compromis. E doar o etapă prin care mi-aș dori să trec, căci altfel nu-mi explic combustia din mintea mea, de fiecare dată când îți sunt în preajmă.
Ți-e frică de tot ce-i omenesc și mă amuz teribil. Suntem atât de diferiți… pentru că mie nu mi-a fost niciodată teamă de inevitabil. Fiecare acțiune implică, prin definiție, anumite elemente. Așa că atunci când pornești la un drum pe care l-ai voit, îți asumi responsabilitatea pentru orice va urma, presupunând că ai conștientizat toate elementele acțiunii. Nu da înapoi, drumul e mereu înainte.
Zâmbesc. De ce? Pentru că mă îndrăgostesc și pentru că îmi era dor. Zâmbesc pentru că realizez că intuiția nu mă înșeală nici acum. Zâmbesc pentru că oricât de rău ar fi, tot bine e.
Sunt deschisă spre nou, spre vechi, spre orice ar putea să mă învețe ceva. Sunt deschisă și vulnerabilă și nu-mi este frică. Și iar zâmbesc pentru că în vulnerabilitatea mea sunt atât de puternică. Cu inima sus pășesc înainte și nu mă opresc. Cât de lung va fi drumul? Cât de greu va fi? Și cât de ușor mi se va părea mie?
„Noapte bună, licurici!”, i-am spus pitindu-mă în cotloanele somnului, legănată de mormane de gânduri încâlcite, amintindu-i că noaptea-i cel mai bun sfetnic. „Good night, baby!”, mi-a răspuns lăsându-se pradă somnului fără de vise.
Mâine va fi o altă zi…

tu știi?

mi-e dor de tine...
dimineața, când mă trezesc, iar cafeaua nu e făcută... și nici tu nu ești să-mi spui „neața”... și nici mirosul țigării tale nu mă trezește.
mi-e dor de tine...
când găsesc șosetele tale printre șosetele mele și când tricourile tale zac aruncate într-un colț de dulap și încă mai miros a tine.
mi-e dor de tine...
când mă pun la somn și nimeni nu mă ia în brațe.
mi-e dor de tine...
când fac noapte albă uitându-mă la filme și nu am pe cine stresa cu întrebări: „oare ce crezi că va face?”
mi-e dor de tine...
când am țigări, dar nu am cu cine să le împart.
mi-e dor de tine...
când nu am cu cine împărți bucuria că mi-am cumpărat o nouă eșarfă.

mi-e dor de tine tare de tot
și nu sunt îndrăgostită, doar TE IUBESC!

punct .

6 decembrie - 1 ani şi 3 luni
punct .
ai spus "adio"
punct .
n-am spus nimic
punct .
promit că mă ţin de cuvânt
punct .

Şi o voi lua de la capăt!



Ioana,Madalin si Bogdan-Fara nume
Asculta mai multe audio Muzica

happy :D

sunt fericita ca un copil de trei ani care primeste o acadea. aseara am fost la concert el negro. sunt fenomenali! m-am simtit foarte fain... pacat de publicul de cartier... am avut un weekend grozav alaturi de d.












sunt indragostita total de d. si de el negro... :X

Pe curand... prin lume....


Despartirea de Botosani devine din ce in ce mai grea. Inca nu realizez ca voi pleca. Nu am plecat si deja ma vreau acasa.
Acest obstacol are tot mai multe ite pe care trebuie sa le descalcesc. Incepe sa-mi fie ciuda pe mine, pentru faptul ca sunt atat de sensibila uneori, incat chiar si o pala de vant ma zdruncina puternic. Stiu in sinea mea adevarul, insa sunt atat de nebuna incat trebuie sa declansez o tornada doar pentru ca orgoliul meu sa-si stapaneasca foamea de certitudini.
Am jucat mult teatru, doar ca sa cad eu in picioare. Nu ma simt vinovata de lucrul acesta decat rareori, iar atunci ma amagesc cu gandul ca persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine ma cunosc si cu bune si cu rele si ma accepta si ma iubesc asa cum sunt. Total gresit! In felul acesta voi ajunge sa ma schimb niciodata. Si poate ca si persoanele cele dragi mie gresesc. Ar trebui sa fie mult mai dure in a-mi arata unde gresesc. Insa pot spune un lucru cu sinceritate. Daca i-as avea in viata mea doar pe Daniel, George, Jojo si Diriga, ar fi totul minunat. Mi-ar ajunge!

Sunt o curva!
Mi-a placut si inca imi place sa fiu asa. Asta m-a invatat viata, pe langa o groaza de lucruri bune si frumoase. Tot viata m-a invatat sa nu-mi arat partile bune mereu, ci sa le tin ascunse, pentru ca in cazul in care le voi arata voi deveni vulnerabila.
Mi-am batut joc de unii oameni care m-au iubit, m-au respectat, asa cum am invatat la randu-mi de la alti oameni pe care i-am iubit si i-am respectat. Nu toate faptele mele au fost intentionate. Ba chair multe le-am facut in mod inconstient, dar asta nu ma scuteste de vina. Cel mai grav mi se pare faptul ca multe din faptele mele nu-mi starnesc regrete. Nu-mi pare rau. Si uneori am sentimentul ca am facut bine.
De ce mai sunt curva? Pentru ca asa m-am comportat. Am fost prefacuta in multe situatii. Dar in viata este absolut necesar sa fii si curva.

Esti deosebit de cand te nasti si pana mori!
Chiar pot sa afirm ca cele mai minunate fiinte sunt copiii. Ati vazut vreaodata o mana de copil abia nascut? Are pielea roz, miroase a lapte si a curat, a suflet curat, pielea este fina si transparenta, degetele mici si subtiri si ti-e frica sa pui mana pe ea. Ai impresia ca este atat de fragil incat o simpla atingere i-ar sfarama manuta.
Poti fi o persoana deosebita si poti sa ai o viata foarte interesanta la orice varsta.
Dau doua exemple care mi-au venit acum in minte. Primul este Marius [ http://vreausalupt.wordpress.com/ ].
Iar a doua este Alexandra [ http://stiri.botosani.ro/stire/3881/ALEXANDRA+HUTANU+-+O+lectie+de+viata!.html ]. As putea da zeci de exemple care ar eclipsa viata fiecaruia dintre noi. Nu am pretins ca am o viata mai interesanta decat a altora. Iar deciziile imi apartin in totalitate si mi le asum. Uneori cu naivitate, alteori cu responsabilitate, dar sunt toate ale mele. Bune sau rele.

Il iubesc!
Imi este greu sa plec departe de el. Este totul pentru mine. Mi-e singurul punct de sprijin solid, in care am incredere ca ma pot baza oricand, la orice ora. Am trecut prin foarte multe perioade de confuzie. De multe ori am negat iubirea pentru el. De foarte multe ori. Poate din cauza asta simt nevoia sa-l etalez atat de mult acum... Si da! Imi place sa-mi traiesc iubirea strigand-o in gura mare, sa stie toata lumea ca iubesc si ca IL iubesc.
Este o persoana extraordinara, cu bunele si relele lui. Dar asa cum este, sufletul acesta minunat exista acolo, undeva doar pentru mine.

Poveste
Trecut de miezul noptii. Ea nu are somn. Vrea o tigara. Ii da lui de stire printr-un comun sms. "Mor dupa o tigara", ii scria. Nici el nu are tigari. Si el moare dupa tigara dinainte de somn. Cauta prin buzunarele pantalonilor. Gaseste bani cat pentru doua tigari la bucata, de proasta calitate, dar atat de bune cand nu ai nici o tigara. Pleaca grabit in hainele de casa spre cel mai apropiat chiosc. Afara e frig si este si ceata. Cele 15 minute pana la chios trec pe nesimtite cand in gand o poarta pe iubita care il asteapta si care moare dupa o amarata de tigara. Ea sta la aproape jumatate de ora de chiosc, dar ce conteaza cand avea sa o vada? Chiar daca urma sa stea cu ea doar la o tigara, insa asta ii va face somnul mai lin si mai frumos. S-au vazut... au fumat amandoi cate o tigara, apoi au plecat, ea in casa, el spre casa, cu gandul la ea.

Minunat!
Este minunat prin faptul ca imi accepta toate iesirile de femeie nebuna.
Este minunat prin faptul ca imi spune in fiecare dimineata "Buna dimineata".
Este minunat pentru ca imi spune in fiecare noapte "Noapte buna!".
Este minunat prin faptul ca fura mereu flori pe care mi le aduce in toiul noptii.
Este minunat pentru ca este paranoic si gelos si botos.
Este minunat prin teoriile atat de personale si atat de irationale pe care le expune mandru si pe care le sustine cu incapatanare.
Este minunat cand este alintat.
Este minunat cand este supus si somnoros dimineata, iar eu sunt morocanoasa.
Este minunat cand asteapta o zi intrega doar sa-si bea cafeaua cu mine.
Este minunat cand imi dedica tot timpul din lume si chiar mi l-ar da pe tot daca si eu as vrea.
Este minunat cand nu-mi spune nimic cand il lovesc, ci doar ma priveste urat, iar eu ma simt prost.
Este minunat pentru ca ma iubeste si pentru ca il iubesc.

Casute pentru pasarele
Nu vreau sa-l pierd. Vreau sa ne casatorim si sa avem o casuta colorata cu o curte mare si gradina cu livada, in care vom pune casute pentru pasarele. Vom avea doi copii ai nostri, iar pe al treilea il vom infia. Vom fi o familie libera, iar vara vom merge la mare si vom lenevi pe nisip, la soare si ne vom invata copiii sa inoate si vom dormi in cort. Si vom merge si la munte si tot in cort vom dormi si vom sta toti imbratisati de frica lupilor. Iar in restul anului sa lucram. Cateodata mult, cateodata putin, dar sa fim liberi.

:)
Dar pana atunci... mai este putin...

Vino!


vino toamna cand soarele este amar si pamantul e negru de la zeama de nuci
cand lumina are miros de struguri si mustul este bagat in damigene
toamna, cand mama face zacusca, iar bunica taie gogosari
vino, cand frunzele cad si nu ma acopera...
vino, cand astept ploaia si ceata, iar ele nu mai vin...
vino sa bem un pahar de rachiu de mere facut de tata!
vino toamna cand e frig si cade bruma
vino cand beciul e plin de morcovi si mere si sfecla
vino...
te rog, vino...
vino cu mine, toamna aceasta!

cum imi dau seama ca a venit toamna

fetita 1 : - ce faciiiiiiii?
fetita 2 : - uite! am cules castane!


50 % dintre oamenii care ii am in lista de messenger au ca status "wake me up when september ends"

george scrie despre astenia de toamna si alte simptome autumnale

ovidiu vorbeste despre scoala

mama vorbeste despre cheltuielile legate de scoala, facultate, gradinita

diriga imi aminteste ca ma asteapta in prima zi de scoala, la scoala. sa-mi amintesc de vremurile bune in care popa, directoarea si alte personalitati marcante ale urbei tineau tot felul de discursuri plictisitoare, iar eu stateam in parculet cu george si alte colege si beam cafea si fumam... apoi asteptam cu nerabdare sa ajung in km 0 sau vis. abia atunci incepea scoala cu adevarat.

iar eu... incep inca o data primul an de facultate :)) =))

Si pentru cei care nu au crezut in noi...

" Iubim, luptam si traim sub semnul Infinitului." (D.)

remarca


am sosit in botosani... nu vroiam sa ma intorc... vroiam sa fug in lume cu D. insa... ratiunea bat-o vina ne-a purtat chicioarili inapoi in botosani... nu ma intind acum la vorba... insa a fost o vacanta minunata... mai multe pe 6 septembrie... cred ...

Vama....


Dupa ce ne-am scremut indelung... in sfarsit plecam... in Vama... Am hotarat aseara... si plecam in seara asta... Si sunt foarte fericita!

monoton


daca as putea as ucide obisnuinta si monotonia in cel mai crud mod posibil... astea doua distrug orice iubire frumoasa. atunci cand te obisnuiesti cu un om, poti spune ca nu-l mai iubesti. fiecare zi in cuplu trebuie sa fie o experienta unica.

nu pot pricepe. cum poti sa reusesti sa stai langa o persoana care te plictiseste, cu care nu ai ce sa discuti, doar pentru ca iti este liniste si nu te certi cu ea decat rar? tare patetic mi se pare...

si cum poti sa preferi langa tine un om care nu-ti arata zilnic dragostea lui, dar care este numai cu tine... ? adica... e ok daca eu nu te iubesc... si stau doar langa tine... tu te-ai multumi cu asta pentru ca "macar sunt a ta"? ma indoiesc ca ti-ar ajunge sa ma stii a ta...

"nu stiu a iubi decat vesnic"...


Cum se grabeste toamna asta sa ne inunde! Ea nu stie ca noi n-o dorim inca? Ba din contra, vreau ca vara, pe care o asociem cu o lunga si placuta vacanta, sa staruiasca tot anul...

Ce noapte placuta... Si aerul rece cat bine mi-a facut. L-am respirat adanc si mi-a zdruncinat toate maruntaiele, dandu-mi o energie si o pofta de vorba pe care de multa vreme nu le-am avut. Noaptea asta mi se pare eterna... patronata de Fatum-ul care a fost de partea mea. Preaiubitul meu mi-a tinut hangul tarziu... pana la orele diminetii. Si ce frumos mi-a mai spus. Pe zi ce trece il iubesc tot mai mult si toti amantii mei imaginari palesc in fata lui. In ciuda faptului ca sunt artisti virtuosi pe care i-am ales pe capete... Ba chiar nu ma impresioneaza cu nimic talentul lor, cand am langa mine o fiinta atat de minunata care-mi stapaneste inima. Este ceva mai presus decat toate talentele pe care mi le-am inchipuit intotdeauna adunate intr-un singur om... un calator...

Traiesc o fericire care ma preumple in toate cotloanele fiintei mele marunte. Mi-e si frica sa ma infrupt din ea, sa nu mor otravita de atata fericire.

Am recitit pe nerasuflate "Elevul Dima dintr-a VII-a" de Mihail Drumes, o carte care ar trebui sa se inscrie in lecturile oricarui adolescent. M-a contrariat si dezamagit o chestiune. Cum se poate ca unii nici macar sa nu fi auzit de Mihail Drumes, daramite sa fi citit ceva de el, iar Nichita Stanescu sa fi citit doar "Elevul Dima..." de sapte ori? Cu adevarat minunatie mi se paru asta. M-a inflacarat tare mult lectura asta...

Din camera mea se aud atat de frumos cainii latrand in miez de noapte... Este atat de pestrit traiul la curte... in oraselul meu... Iar eu sunt prea locala... Se prea poate... Niciodata nu mi-am dorit traiul intr-un oras mare sau in afara... Ba chiar de cand ma stiu m-am visat in Radauti. Un orasel micut pe care-l dai gata in foarte putin timp, dupa parerea mea. Este micut... toti se cunosc intre ei, insa mereu cand am poposit pe acolo mi-a lasat placuta impresie a unui orasel curat, cald si primitor. Grozav sentiment! Din pacate, nu ma incearca si-n Botosani, cu toate ca-mi este din cale afara de drag.

Mi-am amintit de doamna mea diriginta. Si nu pot sa nu-mi exclam inca o data in suflet "Ce mult va iubesc!". Niciodata nu gasesc cuvinte mai potrivite sa-mi exprim recunostinta fata de ea. Se distingea atat de mult in multimea aceea de oameni... Este atat de frumoasa... Oare ce m-as fi facut fara dumneaei? Cine stie pe ce carari vrajmase apucam daca nu era doamna mea diriginta (caci asa va ramane pentru totdeauna in inima mea). Mereu mi-a stat la dispozitie cu un sfat, o vorba buna, o privire iubitoare si o mangaiere calda... Imi amintesc si o alta imprejurare... in care m-au podidit lacrimile admirand-o de la o oaresce distanta... Cu adevarat se remarca si intr-o mare de oameni prin finete, modestie, eleganta... si o noblete cum rar am intalnit la oamenii din ziua de astazi... Eu asa o vad... ca o zana buna a adolescentei mele agitate si cu reminescente tarzii in ceea ce ar trebui sa fie viata adevarata...

Mereu am refuzat sa ma maturizez, iar acelasi lucru il fac si acum! Ba mai mult... imi fagaduiesc mie ca am sa raman toata viata un copil zburdalnic.

Este tarziu... Se vede treaba ca lui Mos Ene nu-i convine scrierea mea nocturna, ba chiar matinala de acum... Sare ca nebunu' sa-mi inchida pleoapele grele... Nu-i de saga cu el...

Maine sau astazi, am sa trec totul pe blog, intocmai. Ca de pe maculator pe "caietul de curat", ca-n clasele mici. N-am mai scris de mult timp cu stiloul si remarc ca mi s-a stalcit scrisul. Adevarat! N-am nici o pozitie adecvata scrisului... Maine... e o zi... Frumoasa vreau sa fie!

10 August 2009, 04:15

Am facut intocmai... :) Am trecut totul pe blog....

Dependenta


Sunt o dependenta de dragoste si de risc... Nu am fost niciodata o fidela, iar acum ma straduiesc din toate strafundurile mele sa fiu... Ce sa spun? Mai am scapari uneori, insa ceea ce ma mira cel mai tare este faptul ca am remuscari... Asa cum mi s-a intamplat de curand... si as numi episodul "un actor grabit" :) Trebuia sa fac asta mai demult poate... abia de curand mi s-a declansat aceasta dorinta din motive incalcite, dar in special dintr-o acuta dorinta de razbunare fata de prietenul meu... In ciuda faptului ca nu se intamplase nimic care sa ma incrimineze, aveam remuscari, asa ca i-am spus prietenului meu povestea... A apreciat sinceritatea mea...
Acest episod imi trage un semnal de alarma... Pentru mine asta inseamna ca m-am defectat...

Sunt dependenta de risc si de dragoste... Recunosc ca imi este innebunitor de dor sa insel... Doamne cum ma mananca talpile uneori... Si doamne, cata mirare incape in mine atunci cand imi dau seama ca reusesc sa ma abtin... Totusi, ca sa compensez acest lips... imi creez povestile mele... Si cel mai aiurea mi se pare faptul ca lumea imaginatiei mele incepe sa se strecoare si in realitate... Este derutant... Am seri parca anume programate in care sa ma intalnesc cu amantii mei, in vis... si uneori fanteziile mele sunt atat de reale... Ultima oara m-am trezit la o bucata de noapte si nu am putut sa mai inchid nici un ochi pentru ca unul dintre multii mei amanti pe care l-am parasit, ma cauta... statea in fata casei mele si ma astepta... Il pandeam de la etaj, iar el se plimba agitat in fata casei mele... Stia si unde sunt... Stia ca il privesc timorata de dupa perdele si zambea... Un zambet care-mi dadea fiori de spaima...
Uneori, am acest sentiment si atunci cand merg pe strada... Simt cum ma urmareste cu privirea... In acelasi timp stiu ca nu vrea sa-mi faca vreun rau fizic, ci doar sa ma sperie... si in acelasi timp sa-mi ofere si riscul cu care ma hranesc...

Astazi, fantezia mea a pornit din nou pe carari gresite... Mi-am imaginat ca am primit un mesaj de la un necunoscut, in care mi se marturisea ca Zburatorul meu exista [?!?]... Culmea e ca in momentul care universul meu statea sa se intorca pe dos... o pana de curent, scurta cat o clipa, mi-a inchis calculatorul... si bineinteles ca nu am mai vazut nici un mesaj...

Imi este dor sa ma indragostesc... imi este dor de fluturi in stomac si de sentimentul ca as renunta la o viata, la o lume, doar pentru ca Iubirea mea Absoluta si nemuritoare sa se implineasca... Sunt constienta cat rau imi fac... crezand in aceste lucruri... insa sunt dependenta de ele...

Sunt dependenta de slabiciunea barbatilor... Sunt niste fiinte atat de masive si de necioplite... Si oricat de cizelati ar fi... este imposibil ca pornirile salbatice sa nu-i razbeasca... Si sunt adorabili in incercarile lor de a fi mai mult decat barbati... super barbati... Unii sunt sensibili... altii isi ascund sensibilitatea... unii sunt prosti, altii mai destepti, dar intr-un final toti sunt la fel, indiferent ca unul e chelner, altul profesor, unul e pictor, altul actor, unul sofer, altul director de nu stiu ce.... toti sunt barbati... si sunt slabi, sunt cei mai slabi... Insa sunt fiinte minunate...

Sunt dependenta de fantezie... Sunt dependenta de lumea mea... in care domneste Iubirea... cu mii de fete... de la iubirea pura pana la cea mai murdara iubire...
SUNT DEPENDENTA!

Viata incepe sa fie O.K.


Cei care ma cunosc stiu faptul ca viata mea trebuie sa fie mereu palpitanta pentru ca eu sa fiu bine... Daca nu este destul de palpitanta, este clar ca Lorena va fi o depresiva si o stresata... Printr-o astfel de perioada am trecut de curand... si inca mai trec... Mi-am dat demisia pentru ca nu mai rezistam psihic. Am fost puternica pana la un punct, dar am picat si asta este. Am o saptamana si un pic de cand stau acasa si este bine, pentru ca m-am destins un pic. Aveam nevoie de o pauza in care sa nu fac nimic altceva decat sa dorm, sa mananc si sa pierd vremea... In acelasi timp, imi lipseste foarte mult activitatea, pentru ca nu am cu ce sa-mi consum energia din mine... Dar sa revin... Viata mea incepe sa fie O.K. Maine am interviul pentru un eventual viitor loc de munca si sunt foarte incantata si emotionata. Ar fi cu adevarat o realizare pentru mine, daca m-ar accepta... Sa dea Domnul! Sunt increzatoare... Cu toate acestea... amorul iar imi joaca feste... Se stie ca sunt cea mai geloasa fiinta de pe planeta, iar gelozia mea este nimicitoare... Dintr-o prostie sau nu... am incheiat relatia. Sunt constienta ca am exagerat si eu, insa raman ferm pe pozitie si afirm ca toti barbatii sunt la fel...
Dragul meu, in toata iubirea ta cea nemarginita, chiar nu ai gasit resurse sa-mi dovedesti atunci cand ti-am cerut? Chiar ai preferat sa ma pierzi decat sa mi aperi orgoliul? Era datoria ta de barbat... Nu era problema mea... nu eu am creat-o... In fine... Totul e pierdut si-mi pare rau...
Aaa.... era sa uit... M-am intalnit cu Radu... mi-era un nemaipomenit dor de el... Si m-am intalnit cu Laurica mea dulce si frumoasa, iar o bucurie extraordinara mi-a inundat inima. Fata aceasta este mir pentru sufletelul meu. O iubesc si imi pare rau ca nu este surioara mea... :(