Rătăcesc....

printre oameni care şi-au pictat oboseala pe chipuri...
printre oameni care şi-au ascuns fericirea în buzunarul de la blugi
printre oameni care s-au înfăşurat cu furtună
printre oameni care poartă pelerine anti-soare
printre oameni care şi-au fărâmiţat îmbrăţisările
printre oameni care au aruncat zâmbete în gunoi
printre oameni care au prăfuit iubirea
printre oameni care rătăcesc rătăcind sensuri

rătăcesc printre oameni care rătăcesc... rătăcind rătăcirea...

Rutină

Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 7.10. Mă dau jos din pat, mă încalţ cu papucii de cameră mov, mă duc la baie. Mă uit în oglindă, îmi observ cearcănele... casc gura şi mă holbez la dinţi... pun mâna pe periuţă şi mă spăl pe dinţi... Apoi mă spăl pe faţă... Apa e rece... Staţionez un minut pe budă... mă spăl pe mâini... Mă întorc în cameră şi deschid muzica mea cea de toate zilele... Îmi întorc dulapul pe dos în căutarea hainelor cu care mă voi îmbrăca... Mă îmbrac... Uneori mă machiez... Mă încalţ... Ies din casă şi mă duc la ai mei... Îi salut cu salutul specific familiei mele "Budada!"... îmi beau cafeaua cu ei... în veşnica ceaşcă roz... cu numele meu pe ea... Pornesc la serviciu... Uneori iau taxiul... alteori maxi-taxi. Urăsc transportul în comun! Ajung la serviciu... Adeseori întârzii câteva minute... Particip la şedinţa de sumar... Uneori nu am nimic pregătit şi ideile îmi apar în mod spontan... Uneori... Mai zăbovesc la calculator citind presa locală şi naţională. Acum am realizat că n-am citit Caţavencu şi Dilema de trei săptămâni... Pornesc pe teren... E frig... dar trebuie să-mi fac treaba... Revin la redacţie... Până după-amiaza stau şi scriu... Uneori mă întind şi spre seară... Termin cu scrisul... închid calculatorul, îmi salut colegii şi... plec acasă... Pe jos... îmi place să-mi simt oboseala... Ajung acasă... deschid calculatorul... pierd vremea... Îl aştept pe iubitul la mine... Stăm şi pierdem vremea... sau ne uităm la un film... sau ascultăm muzică şi aberăm... sau ne certăm sau plângem sau... stăm unul în braţele altuia... sau... cam atât... Pleacă acasă... Sting lumina şi adorm pe nesimţite... Mâine va fi aceeaşi zi!

Visul Meu vs. Realitatea Mea

Întâmplarea mi-a scos în cale Visul...
şi am trăit visând...

Trăiesc trăind Realitatea pur întâmplătoare...

Stabilizare: Realitatea m-a ancorat în realitate...

Cutremur: Visul îmi fiinţează alter ego-ul...

Revoltă: Vreau să visez!

Realitate: Trăiesc!

Întâmplarea mă vrea visândă...
pe o mare de incertitudini...

El mă vrea pragmatică
într-o Viaţă pragmatică...

Eu mă vreau şi aici şi acolo

Ea îmi spune să visez!

Cealaltă îmi spune să stau cuminte...

Aista îmi spune să zburd...

Vreau absolut... vreau infinit...
vreau sa te am
sa nu te mint...
Vreau sa visez...
să te păstrez...
Vreau!

Dezamăgire...

Iarna a bătut din nou în geamul meu...
Mi-a arătat limba şi mi-a spus că nu are de gând să mă părăsească.
Celule de gheaţă mi-a lipit de suflet
şi mi-a trunchiat amintirile frumoase...
O clipă mi-ar fi fost de ajuns
să ştiu că nu voi mai muri,
însă Călătorul... a trecut...
Şi a lăsat promisiunile în spate...
"Eu pe tine nu te las! Eşti minunea de care aveam nevoie..."
Now you need me... Now you don't... Now you see me.. Now ... you... don't...
Dezamăgită în toate cotloanele trupului...
mi-am ascuns durerea în scrinul timpului
Şi am murit...
Doar pentru a naşte Iubire!
Iubire?!?
Nu mai cred în iubiri ideale, absolute şi încântătoare...
Cred în dezamăgiri... puternice şi demoralizatoare...
Nu mă mai mint de multă vreme...
Nu mai vreau să mă amăgesc cu speranţe...
Nu mai eşti decât... o altă Dezamăgire...
Cea mai dureroase dintre toate...
pentru că îţi dăruisem total Cuvântul!

Plouă ... Plouă ...

M-am închis în camera cu iluzii
şi fumez un Kent lung
şi plouă plouă
Îmi definesc iubirea în cerculeţe de fum...
şi am realizat că visarea mi-a intrat în rutină
nu mai simt
nu mă mai fiinţează
Atomii unei ierni mult prea triste
mi se lipesc cu disperare de geam...
Flash!: Mă simt ca într-un poem de Bacovia
pic! pic! pic! M-am izolat în camera cu iluzii
şi plouă plouă
Umbra numără puncte de întrebări
El are prea multe răspunsuri...
Îmi sorb cafeaua de noapte
în timp ce fantasme mi se perindă în şoaptă
pe retina memoriei...
Secundele trec... Iubirea trece... Amintirile rămân...
Scurt-circuit de existenţă!
Te iubesc... te iubesc în ziua mea de mâine...
Muzică deprimantă:
"The leaves began to fall
And no one spoke at all
But I can't seem to recall
When you came along
Ingenue..........."

Nehotărâre

Ce proşti mai suntem amândoi!
Comori de plăceri dorm în noi,
Şi cum le-ar putea deştepta
O clipă din dragostea ta!
E oare-o virtute-a răbda?...
Cu zâmbetul tău mă-nfiori,
Stăpânul atâtor comori...
Eu ştiu că mi-ai da, dac-aş cere,
Tu ştii c-aş primi, de mi-ai da,
Şi totuşi răbdăm în tăcere,
Privind cum viaţa se trece
Pustie şi tristă şi rece....
Nu îmi aparţine, iar autorul nu mi-l amintesc

*** Francesco Petrarca

De nu-i iubire, ce simt cu fiinţa?
Iar dacă e, din ce substanţă-i oare?
De-i lucru bun, de ce-i cumplit şi doare?
De-i rău de ce mi-e dulce suferinţa
De ce suspin, dacă mi-a fost dorinţa?
De n-am dorit-o, plânsul ce rost are?
O, moarte vie, blândă destrămare,
Cum poţi atâta, siluind voinţa?
Iar de-am voit, nevrednic sunt de milă.
Purtat de vânt, în luntrea mea fragilă,
Gonesc pe-o mare rea, lipsit de cârmă,
Cu gândul zbor, greşala mă răstoarnă,
Că nici mai ştiu ce vreau până la urmă,
Şi tremur vara, ard în miez de iarnă.

M-am îmbolnavit...

Da! M-am îmbolnăvit de nostalgie autumnală... şi acum încerc să mă vindec urmând un tratament cu plimbări lungi prin ploaie, ceaţă sau soare dulce-amărui. Nu am să mă vindec, ştiu! Asta până când sufletul meu nu va intra în iarnă şi va îngheţa, ca mai apoi în primăvară să prindă viaţă din nou... intact... Dar iarna e încă departe...
Mi-e dor... de un Vis... pe care îl visez zilnic. Mi-am întipărit adânc chipul lui în suflet şi doar aşa reuşesc să râmân în viaţă... Chiar dacă fericirea mea intră în depresie câteodată... reuşeşte să depăşească momentele, antidotul-speranţă dând rezultate neaşteptate...
"A fost cumva al sorţii har, /Megieş al inimii gingaşe /Să-ţi fie el o clipă doar?"... şi Doamne... cum reuşeste acest Vis să-mi înlănţuiască somnul... şi să mă tortureze cu cioburi de aduceri-aminte... Câteodată mă trezesc... şi doar gândul că voi adormi din nou mă fiinţează...
Culeg silabe de dor din aduceri-aminte... pe care le adun în poezia sufletului... El e stâpân pe sufletul meu... şi-mi citeşte şoptit poezia... încât... vocea lui blândă şi dulce mi s-a tatuat pe auz...
Doamne cum îl iubesc!... din prima clipă în care am îndrăznit să-l visez...
Va rămâne Dulcele Meu Vis, Taina mea... pe care doar copacii şi Luna din nopţile noastre mi-o ştiu şi mi-o veghează...

Dulcele meu Vis,

Mi-as dori sa-ti fiu aer. Aer pur, straveziu, palmuit de vant, spalat de ploi si sarutat de curcubeu. Aer stralucitor si inmiresmat de respiratia apelor, trecut prin plamanii pomilor.
Mi-as dori sa fiu aer liber, nestavilit de porunca nimanui. Sa cutreier in desfatare nevazutul dintr-un capat in altul si sa ajung pana la tine. Sa ma respiri adanc si sa ma pastrezi, iar fiinta mea imateriala sa infloreasca in tine luminandu-te, lecuindu-ti gandurile, alinandu-ti inima. Sa alung din timpul tau tot ce te margineste, ca tu sa poti respira linistit necuprinsul tot si nemurirea.
Buzele mele ti-au furat chipul si te dezmiarda in cantecul necantat al amintirilor.
Ma pregatesc... sa fiu vrednica sa zbor...

Soapta mea marturiseste...

Astazi ti-am simtit mainile... erau mai dulci ca mangaierea soarelui in dulceata trista a toamnei. Erau mainile tale! ...adierea departarilor spre care nu am ajuns niciodata. Mainile tale, mainile-veacuri de dor, liante ale cerurilor intangibile. Si erau atat de simtitoare... ca imi puteau pipai gandurile! Si pietrele au devenit mangaieri de cand pasesc cu tine in suflet. Nu lasa sa se aseze la loc pustiul care exista inainte de-a ne cunoaste, caci mi-am vazut prea multe vise decapitate! Gura mi s-a uscat in somn, negasindu-te, picioarele mele te mai cauta... inca... degetele mele te canta! Fantasmele or sa taca, sa-ti pot prinde soaptele... dimineata a certitudinilor mele... Mi-ai daruit fericire statornica! Astept sa ma ajunga umbra dulcelui tau zambet...

Versuri calatoare pe drumurile dinspre vara...

* Sunt balsamul uitarii pentru tot ce n-ai trait... pentru zadarnicia zbuciumului in care te-ai risipit...
* Am dormit un somn lung si greu si fructul visului meu esti tu!
* Mi-am aflat prea tarziu dragostea sa-i mai dau drumul sa-mi zboare din inima.
* Iubite, strange-ma tare! Vine iarna si sangele meu inca nu s-a descarcat de vara...
* Inchide-ti ochii sa n-ametesc de-atata dragoste citita-n ei.
* Acum ma sperie seninatatea ochilor tai. Adancimea lor e-atat de mare ca sufletu-ti devine de neatins.
* Vorbele tale curg direct in sangele meu si-mi alunga demonii indoielii. Apropierea ta face clipa sa traiasca.
* Ma dor ochii de ochii tai...
* Tu vii de sus, Eu vin de jos...
* Te-am ales din drumurile Intamplarii. Umbra, in trecerea scurt trecatoare, s-a strivit de o piatra.
* Nu mai vorbi, iubite! Gandeste-mi in sange. Vorbeste-mi cu palmele, cu gura, cu-ntreg trupul tau... sa ma mistui, sa ma umplu de tacerea vorbelor tale.
* Mi-ai patruns cu soapta in somn si mi-ai leganat visele...
* Glasul tau si-a culcat soapta in inima mea facand-o sa vibreze ca o vioara...

Meditatie...*

Nu sunt trista pentru ca nu suntem eterni. Ma chinuie gandul ca, atat cat traieste, omul nu este decat rareori fericit, incert, si cauza este iluzorie. Fericirea e iluzorie si viata e realista, dura, construita pe interese care se bat cap in cap. Aveam o vorba... Fericirea adevarata este orgasmul lui Dumnezeu, de aceea este interzisa muritorilor... Un pic cam profanatoare afirmatia mea, dar la momentul respectiv ma exprima...

...

* Fantezia este foarte primejdioasa, in sensul ca tulbura continuu logica existentei, dar fara ea spatiul se ingusteaza.
* Fara fantezie nu sunt posibile schimbarile, dar numai prin ratiune pot deveni accesibile.
* Arta este o punte intre realitate si vis, deci o impletire armonioasa intre ratiune si imaginatie.