îmi cad frunzele iubitule

frunzele mele iubitule
una câte una ca sentimentele
se lasă în pământ
m-ai otrăvit cu iernile astea
blonde brunete crețe
de-au speriat și primăvara
când amândoi înfloream

îmi cad frunzele iubitule
și nici n-am dat în fruct
ce poate fi mai trist pentru mine
decât să mă usuc
înainte ca tu să mă fi cules
nu mai am putere să lupt
cu anotimpurile tale otrăvitoare

îmi cad frunzele iubitule
rămân goală în fața ta
ca un păcat
căci n-am știut să te iubesc
încrengindu-te

știi...
toamna a venit prea devreme

punct .

6 decembrie - 1 ani şi 3 luni
punct .
ai spus "adio"
punct .
n-am spus nimic
punct .
promit că mă ţin de cuvânt
punct .

Şi o voi lua de la capăt!



Ioana,Madalin si Bogdan-Fara nume
Asculta mai multe audio Muzica

orgolii...

am ramas de prea multe ori cand ar fi trebuit sa plec... de ce as ramane si acum?

Rătăcesc....

printre oameni care şi-au pictat oboseala pe chipuri...
printre oameni care şi-au ascuns fericirea în buzunarul de la blugi
printre oameni care s-au înfăşurat cu furtună
printre oameni care poartă pelerine anti-soare
printre oameni care şi-au fărâmiţat îmbrăţisările
printre oameni care au aruncat zâmbete în gunoi
printre oameni care au prăfuit iubirea
printre oameni care rătăcesc rătăcind sensuri

rătăcesc printre oameni care rătăcesc... rătăcind rătăcirea...

Dezamăgire...

Iarna a bătut din nou în geamul meu...
Mi-a arătat limba şi mi-a spus că nu are de gând să mă părăsească.
Celule de gheaţă mi-a lipit de suflet
şi mi-a trunchiat amintirile frumoase...
O clipă mi-ar fi fost de ajuns
să ştiu că nu voi mai muri,
însă Călătorul... a trecut...
Şi a lăsat promisiunile în spate...
"Eu pe tine nu te las! Eşti minunea de care aveam nevoie..."
Now you need me... Now you don't... Now you see me.. Now ... you... don't...
Dezamăgită în toate cotloanele trupului...
mi-am ascuns durerea în scrinul timpului
Şi am murit...
Doar pentru a naşte Iubire!
Iubire?!?
Nu mai cred în iubiri ideale, absolute şi încântătoare...
Cred în dezamăgiri... puternice şi demoralizatoare...
Nu mă mai mint de multă vreme...
Nu mai vreau să mă amăgesc cu speranţe...
Nu mai eşti decât... o altă Dezamăgire...
Cea mai dureroase dintre toate...
pentru că îţi dăruisem total Cuvântul!