Fuck you... Fuck you very, very much...

Fuck you (fuck you)
Fuck you very very much
Cause we hate what you do and we hate your whole crew
So please don't stay in touch

http://www.youtube.com/watch?v=nULKw8s061E&feature=related

Vreau sa scriu... si sa plec in vacanta...

Timpul se schimba atat de repede... de la o zi la alta... de la un minut la altul... Te opresti in loc si vezi cum clipa se scurge fara noima in jurul tau... vezi cum un vis s-a spulberat intr-o lacrima, vezi cum un dor a mai ucis o inima... Te ridici... si pornesti pe strazile uzate... si prafuite si aglorate... si violate... Nu-ti doresti decat o ploaie care sa spele praful si pacatul... Ai impresia ca abia ai deschis ochii... astepti lumina in cascade... Iti dai seama ca esti singurul trecator... si nu faci nimic altceva decat sa-ti implinesti destinul mizerabil... Si mai versi o lacrima si astepti ploaia si ea nu mai vine... praful se aseaza in straturi... alte siluete au uzat si au violat strazile...

Je m'appelle melancolie...

Am dat din nou ochii cu eternitatea... Am vrut să fac ceea ce am jurat că n-am să fac... Într-un final mi-am dat seama că ar fi însemnat să distrug toată frumuseţea şi însemnătatea faptului... E ceva sfânt pentru mine... şi aşa va rămâne... O floare anume mi-a înflorit în suflet... şi mă doare enorm creşterea ei...



Existenţă...


Sunt o floare!
O floare?!
În scorbura unui stejar...
ascunsă de sute de ani
de inele vorbitoare de limbă multicoloră.
Singurătatea m-a îmbrăcat în spirale
de întrebări... şi am avut
viaţă secretă
într-o eternitate imaginară.
Doar o clipă de rouă
mi-a fost de-ajuns
să cresc treptat până la cer...
şi de lumină dantelată să mă agăţ...
în ultima mea săptămână de moarte.
Acum trec anotimpurile cu pleoape
de amintire
pe lângă mine...
iar eu trăiesc
Începutul...
Seară de seară
O floare îşi aminteşte de existenţă...
Ce memorie are stejarul?

Un trip futut...

Am puţină vreme de când am ajuns în casă... M-am postat în faţa calcului... Ar trebui să-mi fac treaba... dar nu am chef... Am fost la film... "Weekend cu mama"... Un film futut... un trip futut... Am fost singura care o ieşit cât de cât marcată de poveste... Nu am să stau să povestesc filmul... Doar vi-l recomand... Şi în acelaşi timp vă sfătuiesc să nu vă apropiaţi de heroină... Şi să aveţi grijă în ce anturaj o ardeţi... Ideea filmului e foarte interesantă... unele pasaje mi-au dat fiori naşpa... Iar finalul... nu a fost deloc aşa cum mă aşteptam... Din punctul meu de vedere e un film care merită văzut...


Aseară am avut un vis foarte fain... Cu ţineri de mână, îmbrăţisări, sărutări timide, lacrimi de dor şi regret... Un vis de care mi-a fost foarte dor... Cel mai dor...

Îs fericită... şi îndrăgostită de viaţă...

Doamna mea dirigintă...

O iubesc enorm pe doamna dirigintă... Aşa a fost şi aşa va rămâne... Doamna Dirigintă...
În fotografie este ea şi Cati, fiica ei, o dulceaţă de copil... Dansau cu vântul... Nu-i aşa că-s minunate aceste două făpturi? Pentru mine sunt... Vă mulţumesc şi vă iubesc!

L.O.V.E...

cât de mult păcătuiesc atunci când iubesc?
cât de mult păcătuiesc când visez la o fată şi cât de mult păcătuiesc când visez la un băiat?
dar dacă visez la amândoi odată?
stăteam şi mă gândeam la "restricţiile" "impuse" de Anonim... Cum poţi defini normalitatea? Prin canoane... ? Tot ceea ce face turma e normal? dacă ieşi din turmă eşti anormal....? Nu sunt lesbiană.... Dacă unii aţi crezut asta... Dar îmi place ideea de iubire între două femei.... Cum de altfel nu-mi place iubirea dintre doi bărbaţi, însă aş accepta-o... pentru că sunt liberi... în cuget şi-n simţiri... Nu vreau să şochez... Vreau doar să fiu liberă... Vreau să nu mai fiu judecată şi privită ca o ciudată...
Cât de mult păcătuiesc acceptându-mă pe mine cu toată nebunia şi nebuniile mele?
Cât de mult păcătuiesc în încercările mele de a mă descoperi?
Nu mă gândesc la păcat doar în raport cu Dumnezeu, ci mă gândesc la păcat în raport cu societatea....

My summer of love....

Super tare filmul ăsta! Chiar merită văzut... Se pot face uşor conexiunile între el şi Legături bolnăvicioase... Şi pentru că I kissed a girl and I like it.... imaginaţia mi-a luat-o razna... :P

Nu am chef astăzi...

Astăzi n-am chef de nimic... Îs posomorâtă, îs plictisită... Sunt într-o stare nasoală... Nimic interesant... Vreau o chestie nouă în viaţa mea... Mi-o trecut îndrăgosteala... Mi-o trecut şi entuziasmul...

Vis de vară...

Noapte... Vânt uşor şi călduţ... Mireasmă de iarbă proaspăt cosită... Greieri... Stele... Cer... Infinit... Dragoste... Sărut timid şi tremurat... Mâini încâlcite... O sticlă de cola... Kent lung... Râsete... Tachinare... Strigăt de fericire... Alergat fără ţintă... Rostocoale... Sărut furat...

Prieteni... Nopţi albe... Cafea şi bere şi ţigări şi cola... Ciocolată cu alune... Poveşti cu fantome... Râsete multe... Amintiri din adolescenţă... Întins pe asfalt... Declaraţii de dragoste... Flori fete sau băieţi... Joacă, joc şi jocuri... Muzică bună... Sticla... Plimbări interminabile şi haotice... Lună şi nori şi stele şi vânt şi vară...

Apă... Nisip... Omuleţi mulţi... Necunoscut... Folk... Îmbrăţisări... Nostalgie... Flower power... Rochii înflorate şi vaporoase... Ţigări... Dragoste pe plajă...

Iar m-am îndrăgostit!

Mda... Acum lăsând anonimii deoparte... Mărturisesc că am revenit la perioada îndrăgostelilor care durează trei-patru zile, maximum o săptămână... Este perioada care îmi place cel mai mult, pentru că sunt zăpăcită, am fluturi în stomac, mă fâstâcesc şi sunt foarte energică. Mai mult decât atât, îmi fac treaba cu mult entuziasm... Cine este noul zburător...? E special... De ce? Pentru că orice băiat care ajunge să-mi placă, într-un fel sau altul, trebuie să fie cu adevărat special... El e mai special decât alţi speciali! De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie... Vreau să cred eu lucrul acesta, cu toate că am o vagă presimţire că tipul acesta nu-i special deloc... Mda... o ciudăţenie... e îndrăgosteala asta a mea... O simt de două zile şi preconizez că până marţea viitoare îmi va trece. Vreau, însă, să mă bucur de simţămintele astea pentru că rar mă întâlnesc cu ele... Este tare urât când ajungi să ai o relaţie, relativ, lungă şi toate emoţiile acestea dispar... şi rămâne o obişnuinţă, pe care cei mai mulţi o numesc iubire. Nu este aşa, dragilor. Nu iubiţi! Rare sunt cazurile de iubire... şi Iubirea este una singură în toată viaţa... iubiri sunt multe şi mărunte şi nesemnificative... Şi cum spuneam, vreau să mă bucur cât pot de mult de sentimentele acestea frumoase... Vreau să mă bucur pentru că roşesc atunci când mă gândesc la el, vreau să mă bucur de fluturii din stomac atunci când îl văd... Vreau să mi se înmoaie picioarele atunci când îi aud vocea... Vreau să mă fâstâcesc atunci când îmi aruncă o privire.... Ador starea asta... Acum mi s-a făcut pielea de găină gândindu-mă la câte simt... Şi cea mai amuzantă chestie este faptul că nu-l cunosc şi nu mă cunoaşte... Misterul face tot timpul bine... Iar aici vorbim despre o supradoză de mister... Sper să nu-mi fie fatală... Dar nu cred...
Trec şi de îndrăgosteala mea... şi ţin să fac o precizare pentru D. În cazul în care mai citeşti ce scriu eu pe aici, te rog din tot sufletul să nu te prezinţi în faţa mea cu texte care, ştii foarte bine, îmi risipesc starea de bine... Păstrează toate părerile şi ideile numai pentru tine...
Am plecat să mă bucur de soare şi vânt...

Dragă Anonimule,

M-am hotărât! Eşti băiat... :P Şi am şi trei variante A1, A2 sau B. Pe B. îl exclud pentru că nu cred că ar pierde el vremea citind blogul meu de aberaţii. De fapt, nici A1 sau A2 nu ar face lucrul ăsta. Eu, dacă nu aş fi Lorena, nu mi-aş pierde vremea citind blogul acesta. Alte bloguri da, dar nu pe acesta... Mie mi se pare că bat câmpii cu graţie în 85% dintre posturile mele. Şi să revin... Eşti unul dintre A-uri. Îmi este ciudă că nu reuşesc să vă disting... Mai degrabă aş tinde să cred că eşti A2... Mi se pare ciudat să mă adresez unui anonim... Dar o fac şi pe asta, de dragul artei :)
Nu mă simt destul de bună să pot fi numită, într-un fel sau altul, artistă... Ce fac eu... fac ocazional... Nu mai dedic atât de mult timp scrisului, de aceea spun eu că ceea ce fac iese din cercul restrâns al artei...
În fine... Închei postul ăsta... Nu ştiu de ce m-am apucat să mă adresez unui Anonim... Mi-ai atras atenţia pentru că ai fost printre puţinii care au lăsat comentarii... De obicei cei care mă citesc preferă să-mi spună în faţă sau pe messenger ce şi cum le-a plăcut sau le-a displăcut... Tu vrei să-ţi păstrezi ascunsă identitatea, presupun că din acestă cauză îmi laşi comentarii... Dar nu-mi displace...

Uităm cine suntem...

Uităm cine suntem şi asta se întâmplă în fiecare zi. Eu am uitat că sunt Lorena... M-am uitat pe mine... şi nu îmi amintesc unde anume... Caut să mă regăsesc, dar nu reuşesc. Sunt amnezică atunci când vine vorba de Lorena. M-am căutat în Copilărie, dar nu m-am găsit acolo. M-am căutat în Adolescenţă şi... nici acolo nu eram... În viaţă?!? Oare aici trebuie să mă caut...? M-oi fi rătăcit la vreun hotar... şi nu ştiu să găsesc Calea...
Am căutat tot timpul doar ce mi-a oferit plăcerea trecătoare şi am uitat de esenţă. M-am trezit că trăiesc una dintre acele crize existenţiale de care râdeam atunci când le observam prin filme sau la alţii... Preferam să arunc o vorbă în vânt "Eh! Un nebun... Delirează... Halucinează..." şi-mi ascundeam nebunia mea şi o renegam ca şi cum nu ar fi făcut parte din mine... Aveam sclipiri de moment... şi mă revoltam pe tot ce mă înconjura... "Nimeni nu înţelege! Sunteţi prea superficiali! Voi nu cunoaşteţi Adevărul Meu!" De parcă eu era atotştiutoarea...
Nu ştiu nimic... Nu sunt nimic... Nu mai sunt nici măcar Lorena... M-am pierdut... Am uitat cine sunt... Sunt mică şi neştiutoare şi slabă şi vulnerabilă... Nu vreau decât să-mi regăsesc credinţa, pentru că apoi am încredere că mă voi găsi şi pe mine... MĂ VOI REGĂSI... la hotar de visare şi realitate....

Dimineaţă....

Am vărsat tot albastrul din vene...
şi mi-am înghesuit în loc o lume...
E haos şi te chem...
să stingi o durere două trei
ordonate alfabetic
după intensitate
Am vărsat tot roşul din suflet...
şi mi-am înghesuit în loc albastrul
E gol şi te chem...
să-l cânţi, să-l scrii, să îl pictezi...
să-i cumperi o piele
prăfuită...
Am vărsat dimineaţa în zi
şi m-am izolat în noapte
E întuneric şi te chem
să-mi aduci o cafea
o ţigară
şi un strop de Dragoste....