Vara asta m-a imbatat cu toate esentele necesare existentei mele. A fost o vara a experientelor, multe si cu rezultate neasteptate, o vara a evenimetelor hotaratoare pentru viata mea, dar si o vara monotona condimentata rareori cu escapade din cotidian... Ce-i drept, imi erau necesare mult mai multe, insa nu ma plang... Asa mi-am construit circumstantele...
Am o perioada de cand ma simt tot mai legata de camera mea... Nu stiu... pentru mine a devenit o entitate in care ma oglindesc foarte bine...
Camera mea este intimitate...
Extrem de mica, dar tare calduroasa si primitoare... Nu cred sa fi existat persoana care sa fi intrat in camera mea si sa nu se fi simtit bine. Totul este colorat, pentru ca mereu mi-am raportat viata la culori... fara culori nu ar mai fi Lorena.
Pe unul dintre pereti am desenat o floare. Asta s-a intamplat in perioada liceului, pe cand vroiam ceva ... altceva... Faptul ca nu am talent de nici o culoare la desen nu m-a impiedicat in nici un fel, asa ca floarea cam stalcita...
Masa are o invelitoare foarte veche dar foarte hippie si draga mie. Pe masa zac intr-o dezordine ordonata prea multe lucrusoare care vorbesc despre mine.
Scrierile mele nocturne, o colectie impresionanta de pixuri, stilouri si creioane, penare inflorate, zorzonele handmade, bratari ale prieteniei lucrate de mine, tigari, brichete, scrumiere, cana de cafea de la Gigi, veioza, cartile pe care le citesc, florile uscate de le el, biletele de dragoste... si mult prea multe altele...
Toate stau pe masuta mea!
In camera mea nu patrunde soarele, dar nici nu este nevoie. Am destul soare in suflet. Multa vreme am stat cu ferestrele goale, nu suportam nici o perdea. Acum, insa, am gasit una pe placul meu. Este viu colorata! La fel ca lenjeria de pe pat si covorul...
Am o mini-biblioteca in care am adunat cate carti am putut. Unele sunt cumparate de mama, altele de mine din anticariate si o parte sunt primite de la doamna diriginta. Pe un raft sta colectia mea de felicitari, pe un alt raft stau rulate doua picturi de-ale unui pretendent, dar si cea mai frumoasa poveste de dragoste.
Pe un alt perete sta o alta pictura ce poarta semnatura aceluiasi pretendent: C.R. Cel mai trist ... si cu ochi batrani...
Camera mea sunt Eu! In fiecare zi realizez ca n-ar fi putut sa arate altfel, pentru ca eu nu sunt altfel, ci sunt doar asa... Colorata, mica si prietenoasa. Mereu cu surprize si cu de toate si bune si rele.
Din camera mea se aude linistea, iar noaptea tarziu se aud greierii cantand si cainii latrand. In camera stau si citesc, ori scriu baliverne, ori rad si plang, ori ascult muzica la un laptop antic... ori stau si vorbesc cu peretii sau privesc tavanul... nu stiu ce voi face in Iasi fara intimitatea in culori...
-ro_blue.png)
