Tu nu știi?

ești un obiect neidentificat
căzut în lumea dintre scânduri
iar femeia cu sângele cald
ce o porți ca pe-o zgardă de om
nu știe că cerul încape într-un tricou
te amăgești cu numele unei fete cuminți
care te plimbă prin subsoluri
când tu agăți resturi de tavan
legându-mi nebunia de a ta
sub pământ ne clădim din sticle case
transformând buze în pahare
pe care nu reușim să le umplem
iar mintea ta modelează paturi
să-mi odihnesc întrebările
la care tu ești răspunsul
te desparți de mine ca-ntr-o piață
în care îți plătești drumul cu fum
Te-am identificat!

poem de tavernă III

fumez mult şi...
te văd în toate...
eşti la colţul pădurii
privindu-mi mersul din guri în guri
îmi zâmbeşti cu fericire şi amar
şi te muţi pe coarde
cântând sub felinar.
îmi spui că mă pot îmbăta şi cu lămâie
atât timp cât am grijă de mine
dar eu sunt evadată
din realitate
şi rămâi...
îmi păzeşti traista
cu fericiri nestinse.
dar în liane te încâlceşti din nou
şi uiţi de mine pe drum
eu te păstrez în inimă şi-n toate
sub felinare şi în alte zile
ştiind că apa te va aduce mereu la mine.

Ironic

Soarbe-mă până la ultima răsuflare
pe care o găseşti în morgane
Eu sunt în toate
Cheamă-mă când apar în oglindă

spălându-mă de celelalte priviri
să mi te dai pe buze mincinoase
şi să mă legi
poate nebunia mea se stinge
dacă se zbate îndeajuns în lanţuri.

Spune-mi
cât de fraieri putem fi
să ne calculăm vina în sărutări?
Doar noi... destul!
Ironic, nu? Vorbim...

Poem de tavernă II

unde te-am iubit
s-a făcut lumină
azi
când te zăresc numai printre spânzurători
tu te alini încolăcit de liane
iar glasurile se risipesc
ca fumul în care te dezlegi în inimă
sorbi din nu-mi dau seama ce
şi nu mai eşti
deşi continui să fii
cred că sunt fericită
în cântecele de dor care răsună
în fiecare nebună păgână
ce-ţi dansează pe retină
m-ai recunoscut doar pe coarde
ce s-au rupt
sub plânsete nerostite
rămâi al ei, te rog
şi cântă-i ce nu mi-ai găsit mie
Iubească-te

uscat ca o despărţire!

Să-ți spun despre cea mai frumoasă zi...

File din jurnalul unei extraterestre

Cea mai frumoasă dimineață a fost când m-ai luat de mână și mi-ai spus: „Hai să mergem!”. Eram fericită și nu puteam să realizez ce mi se întâmplă. Te-am întrebat contrariată unde, iar răspunsul a venit la fel ca și invitația: „Nu știu, oriunde, altundeva!”. Nu-mi încăpeam în piele de atâtea emoții adunate și încercam să memorez cât mai multe detalii să te pot păstra lângă mine chiar și în cazul în care ai fi fugit.

Am ieșit afară... încă năuci de atâta noapte și era lumină. Și ningea... atât de timid și atât de frumos. Mi-ai vorbit despre nimicuri, dar mă țineai de mână. Nu-ți poți închipui ce poate fi în inima unei îndrăgostite atunci când cel pe care îl iubește în toate felurile posibile o ține de mână ferm, dar tandru... Mi-era frig și poate și ție îți era, așa că ți-am băgat mâna în buzunarul paltonului. Deși era strâmt, am încăput, amândoi. De parcă buzunarul era croit exact pe măsura mâinilor noastre, pentru palmele noastre căuș.

Aș fi mers oriunde cu tine și-mi doream ca drumul să nu se mai termine. Nici ziua, nici noaptea, nici ninsoarea...

Am urcat scările spre locul unde e mereu noapte. Vroiai un suc sau poate o cafea... Eu te vroiam doar pe tine. Nimic altceva nu-mi trebuia. Și m-am bucurat că în dimineața aceea noaptea se terminase chiar și în locul unde e veșnică.

Te vroiam în lumină... Și am ieșit afară din nou... Și frigul m-a zgribulit și m-a trezit. Nu visasem. Încă mă țineai de mână, erai lângă mine.

Ne-am continuat drumul discutând nimicuri, râzând la vitrine, tu făcând glume pe seama papucilor mei albaștri, eu vorbind despre extratereștri.

Și ne-am oprit la o cafea... acolo unde toate zilele încep, acolo unde amintirile se adună...

Nu știu dacă ai băgat de seamă, dar iubirea asta s-a consumat doar între scânduri.

Te trezeai treptat și te speriai tot mai mult... Încercam să ignor și să nu mă sperii și eu. Încă eram fericită! Și mi-ai vorbit despre un nene pe care mi-am dorit din tot sufletul să îl bat. Te rănise... în vorbe, dar te rănise.

Dragul meu, strânge în suflet doar cuvintele acelor oameni care te ajută să crești, să urci mai sus. Suntem atâția care te apreciem și te susținem, iar un nemulțumit nu poate fi decât un lucru bun. Ce faci tu e ceva nou și stârnește un soi de controversă, iar prin asta vei rămâne în memoria celor care te ascultă.

Nu știu cât am reușit să te încurajez sau să te alin, dar îmi doream să știi că pentru cineva tu ești totul și restul ar fi trebuit să nu conteze.

De data asta, te-am chemat eu. Vroiam să mai rup o bucățică din tine pe care să o ascund undeva adânc și pe care să o regăsesc în momente ca acestea, când stau și îți scriu. Și am reușit. Dar nu mi-a fost ușor, pentru că tu mă vrei, dar numai în negații.

Cea mai frumoasă dimineață a fost când am putut să te privesc cum dormi. Atât de real, atât de tu... agitat, frumos, copil, fricos, nehotărât, ciudat... și aș putea continua. Nu știu cât contau lucrurile astea pe care le găseam și le observam fascinată în tine, pe cât conta că atunci, dimineața, erai al meu, numai al meu. Am încercat și eu să dorm, dar eram prea emoționată. M-am întors pe toate părțile... Și tu erai tot acolo, iar eu eram cea mai fericită.

Știi? La un moment dat mă dezlipisem de tine de frică să nu-ți tulbur somnul, dar tu... m-ai căutat cu mâna, m-ai cuprins și m-ai lipit de tine. Am tresărit înfiorată și am zâmbit.

Nu avem nimic împreună, decât o iubire, pe care nu pot și nu vreau sa o numesc altfel, consumată în nopți năucite de beție. De aceea mi-am dorit să memorez cât mai bine acea dimineață, ziua aceea...

M-ai amăgit atunci spunându-mi că nu va fi ultima. Știi? Eu încă mai aștept... J

Apoi te-ai trezit buimac, în pat străin, eu toată un zâmbet, dar în același timp timorată. Mi-era teamă că te vei ridica și vei pleca. Dar nu. Ai rămas, din nou. Parcă dinadins ai făcut în așa fel încât să-mi oferi cea mai frumoasă amintire. E ciudat, nu-i așa? Cu cât de puțin poți mulțumi o femeie...

Și am fost doi copii plini de temeri și întrebări..., dar ne-am jucat, am râs, am vorbit, am căutat soluții și răspunsuri, apoi am fugit de ele... Mi-ai dat dreptate! Nici acum nu știu în ce privință, dar inima îmi crește doar la gândul că mi-ai dat dreptate. Și iar ne-am jucat și m-ai sâcâit de-mi venea să te bat! Sunt sigură că și acum știi că nu suport să mi se atingă nasul.

„Tu ce vrei?”

„Vreau ceva, așa cum este... Frumos...”

Nu știu dacă am reușit să am ceva frumos, în schimb, am o dimineață, aproape o zi, în care tu ai fost al meu, iar cel mai important, te-am simțit al meu.

O păstrez în suflet, în mine ca pe cea mai frumoasă amintire, dimineață unică printre nopți. Și nu pot decât să sper că ceea ce ai simțit atunci se va împlini și nu va fi ultima.

... fraiere!

Semnez: Un Ozenel 

 

DA

Noaptea ne cheama din timp in timp
sa ne consumam nebunia.
Asa ca, saruta-ma sub perdele de dans
in vazul tuturor, ca mai apoi
sa nu ma recunosti la lumina zilei.
Numai tu ma poti iubi
in palme, regrete si greseli...
cum nimeni n-a stiut
cum nimeni nu va sti.

Cand iubirea doarme lovita
ademeneste-ma pe scari, spre rasarit
iar de nu vin, cheama-ma in dimineti tarzii
in parcuri de uriasi
ca totul sa se termine in afirmatii neintelese
Da
...
!?

Nebuna asta

Nu mai sunt demult o fecioara nebuna
m-au mestecat caii de noapte
iar resturile mi le-au aruncat in lumina.

Nu vreau sa mai fiu o fecioara nebuna
trupul meu nu poate hrani toti flamanzii lumii
nici macar pe cei mai nenorociti nu-i satura.

Nu sunt fecioara, sunt doar nebuna
tu nu ma vrei, dar ma iubesti
iar eu mi-as deschide venele pentru tine
apoi mi le-as inchide
in caz ca mai ai nevoie de un rest de fecioara.

Dar nu...

Ratacesc intr-un vis desfranat
amagindu-ma cu nopti de nebunie
de portocala stricata
inchizandu-mi venele
si deschizandu-mi inima.

Uite. Acuma te iubesc

Fericirea are miros de dero
si culoarea portocalei
O descoperi dimineata
cand aerul rece iti rascoleste dorurile
Nu dureaza mai mult
de jumatate de ora
dar ai putea sa innebunesti
din cauza asta.

Fericirea are culoarea portocalei
beata spre dimineata
cand lumea isi imparte somnul
O astepti aproape o viata
iar cand vine, pleaca,
dar merita sa mai astepti
macar inca o alta viata

poem de tavernă

nu te vinde ieftin iubite

țâțe găsești la toate

aș prefera să fiu eu ultima

pe care o strivești în cuvinte

nu te da oricui iubite

străinele nu știu

să fie fecioare despletite

doar eu pot fi mereu

nebuna ta

nu zâmbi oricui iubite

nu vezi că ele nu vor

să se dea peste cap pentru tine

dar de mine te poți agăța

când te rătăcești

printre necunoscute

și luminile se închid

și se deschid

în vise de scânduri

la fel și ușile

lăsând în urmă

beții neîmplinite.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent

Mă simțeam pierdută și mi-am căutat echilibrul în tot ceea ce apărea nou în viața mea. Și nu regret nici o clipă, pentru că ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai urâtă perioadă din viața mea a devenit cea mai frumoasă. Sunt o norocoasă, din nou. De ce? Pentru că am adunat într-un an atât de multe lucruri frumoase pe care nu mi le-am imaginat vreodată.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de subsoluri pulsând a viață.

Un an care miroase a oameni noi, care m-au ajutat să cresc, să văd altfel viața, oameni care m-au ajutat să mă maturizez, să mă descopăr, să mă testez și să-mi caut limitele. Sunt atât de mulți cărora aș vrea să le mulțumesc.

Cel mai frumos an din viața mea miroase a castraveți murați. De ce? Pentru că tatăl meu pune cele mai bune murături, fără de care nu am fi reușit să o scoatem la capăt noapte de noapte.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent. Nu-știu-care detergent. Dar știu că așa miroase el, cel care m-a făcut să mă pierd și să mă regăsesc de atâtea ori. Cel care m-a înălțat și m-a izbit și care m-a determinat să țin cu dinții de mine, de Lorena.

pepsi

iubește-mă acum

nu voi mai fi deajunsă mâine

nu vreau vreodată să îți curg prin vene

deși nebună așa cum sunt

m-am strecurat pe unde am putut

altădată m-aș fi vândut ție

acum mă las de bunăvoie mințind

că nu o să mai fie

iubește-mă acum

doar știi că timpul se termină

pe trupul de ieri
nu voi mai pune haină

te voi păstra pe tine

în amintirea dimineților

nici înnorate nici senine

iubește-mă din nou

când beată am să te chem

să fiu a ta să fii al meu

iubește-mă din nou

când gura-mi însetată

nu va mai ști să strige-n șoaptă

iubește-mă din nou

când ieftină voi fi

azi am aflat

iubirea costă un pepsi

Povestea noastră!

cu dusuri cu tot cu haine? intrari fortate in taxiuri? babe fugarite cu pietre ? ras pana la lacrimi cu febra musculara si nopti rasturnate prin baie in acorduri de chitara?

râsete de vrăjitoare din oz, povești cu zâni, prima bere, prima țigară, primul fum, lacrimi de fericire, lacrimi de tristețe, lacrimi de disperare, înjurături până la epuizare, tratament cu castraveți murați, nopți nedormite, foci care te sperie, filme rupte, filme proaste, iubiri, multe iubiri, și mai multe iubiri, dor, prea mult dor, cântări, prieteni, țipete și îmbrățisări, shaworma, răsărit de soare, stații de tramvai, iarnă, vara, primăvara, dadaism, rock și manele, împăcări și despărțiri... amintiri, multe amintiri, cele mai frumoase amintiri :* :)

pahare, si mai multe pahare, o carte, recitaluri, lamai, banci rasturnate, artisti rasturnati, ciorapi rupti, obraji tatuati de buze, joc de copii, dobitoci si fraiere, raggae, hip-hop, populara, metal, nervi, isterie, ceva mai multa gelozie, un lift, un viol, bataie cu arme si cutite, politie, telefoane tarzii, certuri stupide, un singur gol, alte nenumarate goluri, un singur Hagi, 3 in pat, butoaie, surori, sarut intre doua, cateodata 3, glume proaste, bune, prea bune, perle, un caiet de perle, seri de filme fara floricele, babe, pietre si multa bere, fum, prea mult fum, clipe efemere, dans si ura, poze si foite din natura, o lupta, niciun castigator, un zambet, o poveste, niciun final, melci striviti pe trotuar, stele rasfirate pandite de pe bucium si in toate: noi. Punct si de la capat :D

jumătate de bere și o țigară, te iubesc o țâră, un pat pentru o persoană și jumătate, dilli, mașina care face cu ochiul, mână, în labă, bp, bp, bp, concerte, frați, mai mulți frați, un singur frate, ozn-uri, un singur ozn, râzi acum, râd și eu, acasă, vânătăi, mușcături, elastic de la chanel și hârtie de la gucci, tăieturi de la bikini, versuri, poezii, cea mai frumoasă poezie, ger, facturi neplătite, haine răscolite, o săptămână beată, o săptămână plină de iubire, cearșafuri albastre, unguri, munte, surori, surori extinse, povești în noapte, stele, săruturi alandala, examene ratate, filme fumate într-o singură noapte, tendative de somn veșnic în cadă, paranoia, nervi, palme, strigăte, iarbă verde, botanică, gagii nepotriviți, jumătatea exactă, întrebări, mai multe întrebări, puține răspunsuri, 3 în 1, cafea, statusuri, buni și nebuni, în spate, nu vreau să plec...

o cana cu buline, prea multe buline, iubita intr-o carte, ilegal, apa, cald, un suflu in teava, naiva sau proasta, toate in graba, punct, mai departe, un craciun fara famile, betie, detartrant, o cocina transformata-n acasa, fara bani de chirie, lasa, tratament la o bere, un fel de miere, gras, prea gras, o pisica, doua, jucarii pentru amandoua, Einstein abandonat departe, inceputuri aparte, rasete si soapte, o chitara-n bucatarie, doua, ploua, poveste in aburi pe sticla, tu, un glob, un om, o tigara, resturi, biscuiti si o biblie necitita, file, fum in biroul central, netul pe geam, planuri, cine cu cine doarme la noapte, o cutie de bomboane, o bratara, doua, prima explozie, ultimul fior, brate, vise desarte, catuse pe maini din esarfe, rime, mai multe rime, o fuga, faceoff, sutiene descheiate, ura, iubire, relatie, fara relatie, caramel, joc de cuvinte, copii fara minte, chiuveta infundata, ochii tai dimineata, munti, padure de brazi, raze, hello sau sarutul care te face sa spui buna dimineata.

hand, curiozitate în baie, o fată, două fete, acasă, one night stand, învățăm? plecăm? plecăm la 3, ne mai întoarcem? când soarele e sus, dor, regăsire, shot-uri, plimbare, mâini căuș, o cafea, cea mai frumoasă dimineața împreună, vise, speranțe, nimic, frică, vânt, ora 6, ..................................................... atât de multe.
POVESTEA NOASTRĂ!

te-am iubit fraiere

te-am iubit fraiere în dimineața aceea

când mi-ai răscolit noaptea amorțită într-o migrenă

și am uitat de mare și nisip

și aproape m-am înnecat în tine

te-am iubit nenorocitule în noaptea aceea

când aproape m-ai făcut sicriu

cu sărutări o mie

și mi-ai spus să fim prieteni

te-am iubit fraiere

atât de mult te-am iubit

încât te-am lăsat să crezi în ozn-uri

și m-am transformat în extraterestră pentru tine

te-am iubit fraiere în sticle de bere

și shot-uri de tequila

în așternut neașternut și-n atingeri pe ascuns

te-am iubit ciudatule între patru pereți

în văz de străini și pe buze necunoscute

dar tu nu m-ai văzut nu m-ai simțit nu m-ai iubit

de frică să nu-ți leg libertatea de calorifer

iar acum când timpul se termină

mă vezi mă simți mă respiri

dar tot nu știi că

te-am iubit

fraiere.