Ca după ploaie...

Când eşti între patru pereţi şi toate uşile şi ferestrele ţi s-au închis şi simţi că nu mai ai cale de scăpare, închide-ţi ochii, deschide-ţi inima şi mintea, apoi aruncă-te ca-ntr-o gaură neagră. Surprinzător cum găseşti soluţii şi rezolvări pentru toate. 

Sau vin ele la tine. 

Spuneam duminică noapte că abia aştept să treacă timpul ăsta care doare. Ştiam că tu nu mă vei ajuta şi că nu vei ezita să mă loveşti mai mult decât ai făcut-o până acum. Dar nu m-am lăsat pierdută. Eu cred în Cineva, iar El nu mă lasă singură. 

Şi mi-am lăsat durerea să se risipească în cuvinte, uneori în lacrimi, am plimbat-o pe toate străzile oraşului şi am lăsat-o să se rătăcească, mi-am ascuns urmele, să nu mă găsească cel puţin până data viitoare când din preaplinul inimii mele va trebui să vărs. 

Aminteşte-ţi cât de fericită eram! Cea mai! Dar am adunat atât de multă fericire în mine încât nu mai încăpea viitorul. Acum am înţeles de ce a trebuit să se întâmple aşa. Trebuia să fac loc altor bucurii. 

Şi ele au început să apară timid. 

Întâi vorbe frumoase spuse din suflet care m-au făcut să vreau să merg înainte, cu inima sus! 

Apoi un cântec care m-a făcut să zâmbesc de se uitau oamenii chiorâş la mine.



O plimbare lungă prin ploaie cu cea care m-a învăţat că zâmbind necazului îl voi ucide.

O colecţie de replici care nu dau greş niciodată :D

Şi ca ziua să fie întreagă: s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat şi a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de el. M-am trezit şi am fost atât de fericită. Şi am râs şi ne-am băut cafeaua împreună în parc, din cănile mele faine.

Şi septembrie e aproape. Şi ca totul să fie perfect. A început să plouă exact când am vrut eu! Şi zâmbesc şi acum şi nu mai sunt tristă. Pentru că Cineva acolo sus mă iubeşte!

„Omul va fi liber atunci când va realiza că nu este liber”

Renunţăm prea uşor la fericire amăgindu-ne cu mirajul libertăţii. Ne revoltăm şi protestăm împotriva chestiunilor minore care stau în calea noastră, fără să realizăm că, de fapt, singurii care încătuşează şi se opun libertăţii suntem noi înşine.

De fapt, când am fost liberi vreodată? Lumea şi societatea în care trăim impune reguli, pentru că aşa este firesc, pentru că aşa trebuie, pentru că dacă nu am avea reguli pe care să le respectăm, cel mai probabil am ajunge să ne mâncăm unii pe alţii de vii.

Aici voi face trimitere la o carte pe care am citit-o de curând, Insula Preafericiţilor de August Strindberg, o cărţulie interesantă pe care o citeşti repede şi care îţi menţine curiozitatea vie până la final. Autorul prezintă în cel mai simplist mod legile de funcţionare ale unei societăţi din momentul în care se încheagă până în momentul în care ajunge la un pas de destrămare, ca mai apoi ciclul să fie reluat. Subiectul cărţii este actual, iar mecanismele societăţii „preafericiţilor” pot fi aplicate oricând, oriunde. Erorile de funcţionare sunt reduse la greşelile indivizilor, aşa cum eşecurile din viaţa noastră pot fi reduse la alegerile greşite pe care le facem, la defectele pe care le avem, dar de care nu vrem să fim conştienţi şi care ne limitează. Insula Preafericiţilor este o carte bună pe care o recomand, o lectură plăcută care ne dezvăluie adevăruri pe care le cunoaştem, dar pe care le ignorăm din comoditate.

Revenind la renunţare, cred că suntem cumva programaţi să fim comozi, să alegem calea simplă. Ne este mult mai uşor să aruncăm vina de la unul la altul, de frică să nu suportăm consecinţele. Ceea ce nu realizăm este că efectele se vor resimţi şi asupra noastră, indiferent cât de buni alergători suntem.

steliana

ești fata coborâtă din stele
cu fericire pe buze și dulce în ambalaj de bere
îmi spui despre ce a fost rău când eu fumez prea mult
chiar dacă numai bine caut mă înveți
de când ți-ai adunat pe gene frumusețea
din suferințe
ca rătăcitele să găsească drumul
prin ceață
să adun lacrimile în borcane și să le sparg în trecut
fericită fii printre stele
drumurile s-au bătut în scânduri
să dăruiești din suflet soare
în vindecare ne vei pierde
cu bucuria

poem de tavernă III

fumez mult şi...
te văd în toate...
eşti la colţul pădurii
privindu-mi mersul din guri în guri
îmi zâmbeşti cu fericire şi amar
şi te muţi pe coarde
cântând sub felinar.
îmi spui că mă pot îmbăta şi cu lămâie
atât timp cât am grijă de mine
dar eu sunt evadată
din realitate
şi rămâi...
îmi păzeşti traista
cu fericiri nestinse.
dar în liane te încâlceşti din nou
şi uiţi de mine pe drum
eu te păstrez în inimă şi-n toate
sub felinare şi în alte zile
ştiind că apa te va aduce mereu la mine.

Povestea noastră!

cu dusuri cu tot cu haine? intrari fortate in taxiuri? babe fugarite cu pietre ? ras pana la lacrimi cu febra musculara si nopti rasturnate prin baie in acorduri de chitara?

râsete de vrăjitoare din oz, povești cu zâni, prima bere, prima țigară, primul fum, lacrimi de fericire, lacrimi de tristețe, lacrimi de disperare, înjurături până la epuizare, tratament cu castraveți murați, nopți nedormite, foci care te sperie, filme rupte, filme proaste, iubiri, multe iubiri, și mai multe iubiri, dor, prea mult dor, cântări, prieteni, țipete și îmbrățisări, shaworma, răsărit de soare, stații de tramvai, iarnă, vara, primăvara, dadaism, rock și manele, împăcări și despărțiri... amintiri, multe amintiri, cele mai frumoase amintiri :* :)

pahare, si mai multe pahare, o carte, recitaluri, lamai, banci rasturnate, artisti rasturnati, ciorapi rupti, obraji tatuati de buze, joc de copii, dobitoci si fraiere, raggae, hip-hop, populara, metal, nervi, isterie, ceva mai multa gelozie, un lift, un viol, bataie cu arme si cutite, politie, telefoane tarzii, certuri stupide, un singur gol, alte nenumarate goluri, un singur Hagi, 3 in pat, butoaie, surori, sarut intre doua, cateodata 3, glume proaste, bune, prea bune, perle, un caiet de perle, seri de filme fara floricele, babe, pietre si multa bere, fum, prea mult fum, clipe efemere, dans si ura, poze si foite din natura, o lupta, niciun castigator, un zambet, o poveste, niciun final, melci striviti pe trotuar, stele rasfirate pandite de pe bucium si in toate: noi. Punct si de la capat :D

jumătate de bere și o țigară, te iubesc o țâră, un pat pentru o persoană și jumătate, dilli, mașina care face cu ochiul, mână, în labă, bp, bp, bp, concerte, frați, mai mulți frați, un singur frate, ozn-uri, un singur ozn, râzi acum, râd și eu, acasă, vânătăi, mușcături, elastic de la chanel și hârtie de la gucci, tăieturi de la bikini, versuri, poezii, cea mai frumoasă poezie, ger, facturi neplătite, haine răscolite, o săptămână beată, o săptămână plină de iubire, cearșafuri albastre, unguri, munte, surori, surori extinse, povești în noapte, stele, săruturi alandala, examene ratate, filme fumate într-o singură noapte, tendative de somn veșnic în cadă, paranoia, nervi, palme, strigăte, iarbă verde, botanică, gagii nepotriviți, jumătatea exactă, întrebări, mai multe întrebări, puține răspunsuri, 3 în 1, cafea, statusuri, buni și nebuni, în spate, nu vreau să plec...

o cana cu buline, prea multe buline, iubita intr-o carte, ilegal, apa, cald, un suflu in teava, naiva sau proasta, toate in graba, punct, mai departe, un craciun fara famile, betie, detartrant, o cocina transformata-n acasa, fara bani de chirie, lasa, tratament la o bere, un fel de miere, gras, prea gras, o pisica, doua, jucarii pentru amandoua, Einstein abandonat departe, inceputuri aparte, rasete si soapte, o chitara-n bucatarie, doua, ploua, poveste in aburi pe sticla, tu, un glob, un om, o tigara, resturi, biscuiti si o biblie necitita, file, fum in biroul central, netul pe geam, planuri, cine cu cine doarme la noapte, o cutie de bomboane, o bratara, doua, prima explozie, ultimul fior, brate, vise desarte, catuse pe maini din esarfe, rime, mai multe rime, o fuga, faceoff, sutiene descheiate, ura, iubire, relatie, fara relatie, caramel, joc de cuvinte, copii fara minte, chiuveta infundata, ochii tai dimineata, munti, padure de brazi, raze, hello sau sarutul care te face sa spui buna dimineata.

hand, curiozitate în baie, o fată, două fete, acasă, one night stand, învățăm? plecăm? plecăm la 3, ne mai întoarcem? când soarele e sus, dor, regăsire, shot-uri, plimbare, mâini căuș, o cafea, cea mai frumoasă dimineața împreună, vise, speranțe, nimic, frică, vânt, ora 6, ..................................................... atât de multe.
POVESTEA NOASTRĂ!

în culori

ne mestecă noaptea

când rătăcim ca doi orbi în lumină

căutând o altă reflexie a lumii

ne învelim cu vânt şi linişti

odihnindu-ne durerile pe scânduri

ca mai apoi să ne trezim sub cer de portocală

topim în sărutări intensitatea clipelor

şi ne aruncăm gândurile-n ape

să rămână secrete muşuroaiele din sânge

în parcul unde cocoşii ştiu că stelele se sting

dacă le urmăreşti prea mult cu vederea

descoperim că dragostea se cuibăreşte

mereu în două culori.

5 zile

sambata aceasta va fi verde, cea mai verde.!
marti voi fi un 21 mare
de sambata pana marti voi pluti
marti ma voi plimba prin necunoscut si asteptare
sambata voi fi cea mai fericita
marti voi fi iubita
sambata aproape tot ce este important va fi cu mine
marti telefonul va suna
azi am emotii!

cum imi dau seama ca a venit toamna

fetita 1 : - ce faciiiiiiii?
fetita 2 : - uite! am cules castane!


50 % dintre oamenii care ii am in lista de messenger au ca status "wake me up when september ends"

george scrie despre astenia de toamna si alte simptome autumnale

ovidiu vorbeste despre scoala

mama vorbeste despre cheltuielile legate de scoala, facultate, gradinita

diriga imi aminteste ca ma asteapta in prima zi de scoala, la scoala. sa-mi amintesc de vremurile bune in care popa, directoarea si alte personalitati marcante ale urbei tineau tot felul de discursuri plictisitoare, iar eu stateam in parculet cu george si alte colege si beam cafea si fumam... apoi asteptam cu nerabdare sa ajung in km 0 sau vis. abia atunci incepea scoala cu adevarat.

iar eu... incep inca o data primul an de facultate :)) =))

remarca

am sosit in botosani... nu vroiam sa ma intorc... vroiam sa fug in lume cu D. insa... ratiunea bat-o vina ne-a purtat chicioarili inapoi in botosani... nu ma intind acum la vorba... insa a fost o vacanta minunata... mai multe pe 6 septembrie... cred ...

"nu stiu a iubi decat vesnic"...

Cum se grabeste toamna asta sa ne inunde! Ea nu stie ca noi n-o dorim inca? Ba din contra, vreau ca vara, pe care o asociem cu o lunga si placuta vacanta, sa staruiasca tot anul...

Ce noapte placuta... Si aerul rece cat bine mi-a facut. L-am respirat adanc si mi-a zdruncinat toate maruntaiele, dandu-mi o energie si o pofta de vorba pe care de multa vreme nu le-am avut. Noaptea asta mi se pare eterna... patronata de Fatum-ul care a fost de partea mea. Preaiubitul meu mi-a tinut hangul tarziu... pana la orele diminetii. Si ce frumos mi-a mai spus. Pe zi ce trece il iubesc tot mai mult si toti amantii mei imaginari palesc in fata lui. In ciuda faptului ca sunt artisti virtuosi pe care i-am ales pe capete... Ba chiar nu ma impresioneaza cu nimic talentul lor, cand am langa mine o fiinta atat de minunata care-mi stapaneste inima. Este ceva mai presus decat toate talentele pe care mi le-am inchipuit intotdeauna adunate intr-un singur om... un calator...

Traiesc o fericire care ma preumple in toate cotloanele fiintei mele marunte. Mi-e si frica sa ma infrupt din ea, sa nu mor otravita de atata fericire.

Am recitit pe nerasuflate "Elevul Dima dintr-a VII-a" de Mihail Drumes, o carte care ar trebui sa se inscrie in lecturile oricarui adolescent. M-a contrariat si dezamagit o chestiune. Cum se poate ca unii nici macar sa nu fi auzit de Mihail Drumes, daramite sa fi citit ceva de el, iar Nichita Stanescu sa fi citit doar "Elevul Dima..." de sapte ori? Cu adevarat minunatie mi se paru asta. M-a inflacarat tare mult lectura asta...

Din camera mea se aud atat de frumos cainii latrand in miez de noapte... Este atat de pestrit traiul la curte... in oraselul meu... Iar eu sunt prea locala... Se prea poate... Niciodata nu mi-am dorit traiul intr-un oras mare sau in afara... Ba chiar de cand ma stiu m-am visat in Radauti. Un orasel micut pe care-l dai gata in foarte putin timp, dupa parerea mea. Este micut... toti se cunosc intre ei, insa mereu cand am poposit pe acolo mi-a lasat placuta impresie a unui orasel curat, cald si primitor. Grozav sentiment! Din pacate, nu ma incearca si-n Botosani, cu toate ca-mi este din cale afara de drag.

Mi-am amintit de doamna mea diriginta. Si nu pot sa nu-mi exclam inca o data in suflet "Ce mult va iubesc!". Niciodata nu gasesc cuvinte mai potrivite sa-mi exprim recunostinta fata de ea. Se distingea atat de mult in multimea aceea de oameni... Este atat de frumoasa... Oare ce m-as fi facut fara dumneaei? Cine stie pe ce carari vrajmase apucam daca nu era doamna mea diriginta (caci asa va ramane pentru totdeauna in inima mea). Mereu mi-a stat la dispozitie cu un sfat, o vorba buna, o privire iubitoare si o mangaiere calda... Imi amintesc si o alta imprejurare... in care m-au podidit lacrimile admirand-o de la o oaresce distanta... Cu adevarat se remarca si intr-o mare de oameni prin finete, modestie, eleganta... si o noblete cum rar am intalnit la oamenii din ziua de astazi... Eu asa o vad... ca o zana buna a adolescentei mele agitate si cu reminescente tarzii in ceea ce ar trebui sa fie viata adevarata...

Mereu am refuzat sa ma maturizez, iar acelasi lucru il fac si acum! Ba mai mult... imi fagaduiesc mie ca am sa raman toata viata un copil zburdalnic.

Este tarziu... Se vede treaba ca lui Mos Ene nu-i convine scrierea mea nocturna, ba chiar matinala de acum... Sare ca nebunu' sa-mi inchida pleoapele grele... Nu-i de saga cu el...

Maine sau astazi, am sa trec totul pe blog, intocmai. Ca de pe maculator pe "caietul de curat", ca-n clasele mici. N-am mai scris de mult timp cu stiloul si remarc ca mi s-a stalcit scrisul. Adevarat! N-am nici o pozitie adecvata scrisului... Maine... e o zi... Frumoasa vreau sa fie!

10 August 2009, 04:15

Am facut intocmai... :) Am trecut totul pe blog....

Am fost admisa...

:D La la la la...