îmi cad frunzele iubitule

frunzele mele iubitule
una câte una ca sentimentele
se lasă în pământ
m-ai otrăvit cu iernile astea
blonde brunete crețe
de-au speriat și primăvara
când amândoi înfloream

îmi cad frunzele iubitule
și nici n-am dat în fruct
ce poate fi mai trist pentru mine
decât să mă usuc
înainte ca tu să mă fi cules
nu mai am putere să lupt
cu anotimpurile tale otrăvitoare

îmi cad frunzele iubitule
rămân goală în fața ta
ca un păcat
căci n-am știut să te iubesc
încrengindu-te

știi...
toamna a venit prea devreme

usca-ți-s-ar limbotele pe migdale!

știi că ești doar un curvar nenorocit?!

ai ridicat fiecare cârpă și ai gustat din migdală

știi că are gust diferit

depinde de cracă sau craci

nu minți!

niciuna nu ți-a făcut rău

le-ai îndesat pe toate în colecția din pantaloni

prietene ți-ai făcut pe fiecare bucățică de lemn

numai să-ți frece moralul bleg

când sfintele pleacă fără a te fi binecuvântat...

la câte colțuri și în câte paturi

ți-ai lăsat nenorocirea?

pun pariu că ți-ai făcut hărți...

să nu te pierzi printre migdali

ești doar un curvar nenorocit

ce va rămâne cu gustul pe buze

când crăcile se vor usca de timp!