mai întâi

stau la umbra genunchiului tău
şi-ţi număr versurile
eşti o poezie care nu se mai termină
începi în fiecare dimineaţă

te mai iubesc din când în când
ca prima dată
într-o sticlă de bere apoi o ceaşcă de cafea
te las să pleci
îţi număr paşii până la ieşirea din bloc
8 jumătate zâmbesc

ai văzut?
iubesc atât de mult castanii
încât mi-au înflorit la fereastră
la fel de mult mă iubeşti tu
iar eu înfloresc la umbra genunchiului tău

Secret

și s-au scuturat castanii

îngropând rămășițe de copii

pe drumuri de senin

ce se termină în apus

ca niște copaci ciungi

care stau și păzesc

câmpuri aurii.

în așteptarea altei ploi

ne-am pierdut

în fuga verdelui spre mai verde

iar caii pasc întunericul

să ne lase în lumină

pe când noi, în pântece de rău

ne aducem aminte

cum era să fim regi.

așa că… să ne înfășurăm

în fum de uitare,

regăsindu-ne mai frumoși

apoi zâmbind complice.

cum imi dau seama ca a venit toamna

fetita 1 : - ce faciiiiiiii?
fetita 2 : - uite! am cules castane!


50 % dintre oamenii care ii am in lista de messenger au ca status "wake me up when september ends"

george scrie despre astenia de toamna si alte simptome autumnale

ovidiu vorbeste despre scoala

mama vorbeste despre cheltuielile legate de scoala, facultate, gradinita

diriga imi aminteste ca ma asteapta in prima zi de scoala, la scoala. sa-mi amintesc de vremurile bune in care popa, directoarea si alte personalitati marcante ale urbei tineau tot felul de discursuri plictisitoare, iar eu stateam in parculet cu george si alte colege si beam cafea si fumam... apoi asteptam cu nerabdare sa ajung in km 0 sau vis. abia atunci incepea scoala cu adevarat.

iar eu... incep inca o data primul an de facultate :)) =))