nu ştiu cum se face că ultima dată când ne-am certat
te-am închis într-o camera din mine şi te port aşa peste tot iar tu de neîntovărăşire şi de plictiseală valsezi cu inima mea sau poate vă daţi într-un leagăn nu prea înţeleg ce se întâmplă în camera asta obscură ideea e că din când în când te enervezi şi te izbeşti puternic de pereţii mei interiori unii ar spune că mă zbucium alţii ar spune că inima mi-a luat-o razna dar numai eu ştiu de crizele tale de nervi pentru că atunci când tu urli în mine toţi pixelii mei se revolta îmi împung epiderma şi-mi scuipă foc în obraji atunci tu zâmbeşti te linişteşti şi din nou valsezi sau poate te dai în leagăn.
Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
...
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventam,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
...
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
...
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
...
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pase.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
...
Am învăţat ca oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
...
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
...
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
...
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
...
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te striga un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
1
pe tine te-am aşteptat doi sâni
unul de optişpe ani şi unul aproape matur
tu eşti copil mândru îţi porţi jocul pe buze
2
de când m-am întors
noaptea
câinii latră stele şi-o lună albastră
3
am inima nesătulă
de instabilitate
4
m-a atins
toamna asta
a venit cu o pâine caldă împărţită prieteneşte ca un miez de noapte
şi un înger beat în fiecare vineri
5
ştii ce e ciudat
totul se rezuma la scânduri pietre şi sticle
acum am adăugat puţin roşu şi teatru
6
fără regrete dragul meu
mă întreb de ce am amânat întâmplarea
e toamnă doar
7
atâtea drumuri nestrăbătute
eu te-am aşteptat doi sâni te-am făcut prieten
la primele ore ale dimineţii
cocoşii ne alungă spre casă
8 final
adu-mi-te
Când eşti între patru pereţi şi toate uşile şi ferestrele ţi s-au închis şi simţi că nu mai ai cale de scăpare, închide-ţi ochii, deschide-ţi inima şi
mintea, apoi aruncă-te ca-ntr-o gaură neagră. Surprinzător cum găseşti soluţii şi rezolvări pentru toate.
Sau vin ele la tine.
Spuneam duminică noapte că abia aştept să treacă timpul ăsta care doare. Ştiam că tu nu mă vei ajuta şi că nu vei ezita să mă loveşti mai mult decât
ai făcut-o până acum. Dar nu m-am lăsat pierdută. Eu cred în Cineva, iar El nu mă lasă singură.
Şi mi-am lăsat durerea să se
risipească în cuvinte, uneori în lacrimi, am plimbat-o pe toate străzile oraşului şi am lăsat-o să se rătăcească, mi-am ascuns urmele, să nu mă găsească cel
puţin până data viitoare când din preaplinul inimii mele va trebui să vărs.
Aminteşte-ţi cât de fericită eram! Cea mai! Dar am adunat atât de multă fericire în mine încât nu mai încăpea viitorul.
Acum am înţeles de ce a trebuit să se
întâmple aşa. Trebuia să fac loc altor bucurii.
Şi ele au început să apară timid.
Întâi vorbe frumoase spuse din suflet care m-au făcut să vreau să merg înainte, cu inima sus!
Apoi un cântec care m-a făcut să zâmbesc de se uitau oamenii chiorâş la mine.
O plimbare lungă prin ploaie cu cea care m-a învăţat că zâmbind necazului îl voi ucide.
O colecţie de replici care nu dau greş niciodată :D
Şi ca ziua să fie întreagă: s-a ţinut de cuvânt, m-a sunat şi a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de el. M-am trezit şi am fost atât de fericită. Şi am râs şi ne-am băut cafeaua împreună în parc, din cănile mele faine.
Şi septembrie e aproape. Şi ca totul să fie perfect. A început să plouă exact când am vrut eu! Şi zâmbesc şi acum şi nu mai sunt tristă. Pentru că Cineva acolo sus mă iubeşte!
au venit furtunile să spele păcatele noastre nefăcute. e o altă toamnă pe care am chemat-o în fiecare noapte de când ţi-ai mutat căldura trupului spre nord.
nu spui nimic, dar gândurile tale îmi sparg timpanele, atât de aproape de tine mă simt.
atât de inexistent îmi eşti, atât de străveziu, te-am oprit înainte de sfârşit într-o aşteptare continuă. tu ştii. nu spui nimic, îmi eşti ca o fereastră
acum, nici în inimă, dar nici afară.
te scriu ca la început, sincer şi naiv. tu taci şi nu mai ai farmecul misterului. îţi rătăceşti existenţa printre alte chipuri acum, mie îmi vii doar în vis.
şi îţi aperi secretele cu tăceri.
e mai rece acum şi-mi amintesc de mare. visam să ne trezească mirosul cafelei proaspăt făcută şi aerul sărat. soarele să ne sărute generos, iar ochii noştri
să recunoască în celălalt fericirea. tu vrei timp să se aştearnă între noi şi să uităm. dar totuşi pe ce criterii uităm? de ce ne amintim unele, iar altele
nu? de ce uităm? de ce să uităm?
toamna asta e un nesfârşit al iubirii noastre. număr depărtările dintre noi, iubirea asta e încă flămândă de viaţă.
Până acum m-am izolat în mirajul cuvintelor care tac, în iluzia unei existenţe care ar putea fi minunată de una singură. M-am înarmat cu zâmbete şi soare şi un fals optimism. Nu mi-am permis să-mi amintesc nimic bun şi nimic rău, nu mi-am dat voie să sufăr, să vărs lacrimi, am fost în stare de imponderabilitate. Şi nu am avut nevoie de mult pentru ca toate să vină înspre mine, să mă inunde, să mă copleşească. Doar vocea ta şi o noapte... în care mi-am văzut inima zvâcnind şi iubind de la început până la sfârşit. O noapte în care am conştientizat greşeli, o noapte în care am iertat timpul.
Mi-ai spus să nu caut altceva pentru că voi rămâne cu aşteptarea. Nu am căutat altceva sau mai bine zis pe altcineva. Te-am acceptat aşa cum a ştiut mai bine o fată imperfectă să o facă şi te-am iubit nemărginit, în cuvinte simple şi pline de înţelesuri, frumoase şi mai puţin frumoase. Am avut zile magice şi nopţi de magie, am avut zile pline de furie, de plictiseala tăcerii, zile pline de cuvinte goale, dar dincolo de tot amalgamul ăsta de sentimente, am avut o iubire care ne-a ţinut împreună, dar de care nu am ştiut să ne îngrijim.
Ne-am înstrăinat treptat, unul spre nord, altul spre sud, unul urlând, altul fiind mut, aruncând cuvinte şi lăsând în urmă răni nevindecabile. O ştii şi tu, o ştiu şi eu. Cu ce m-am ales? Ironic. Cu aşteptarea.
Nu mi-am dorit nimic mai mult decât să reuşim să fim doi iubindu-se imperfect, dar magic, acceptându-se, modelându-se unul pe celălalt cu blândeţe. Doi care trăiesc iubirea aceea pentru care o lume întreagă ne va privi cu admiraţie şi invidie, aşa cum ne-am promis.
Am greşit. Din teama de a nu-mi repeta alte greşeli şi, nici măcar o clipă, mintea mea nu a conceput că aş putea face altele noi.
Nu mai ştiu nimic acum. Sunt străină de toate. Nu mă mai cunosc, pe tine nu te recunosc. Liniştea şi aşteptarea asta mută dor până în momentul de început.
"Nu trebuie să luptăm pentru a fi liberi. Absenţa luptei înseamnă libertate." Chogyam Trungpa
O relaţie liberă, fără constrângeri şi compromisuri sună minunat în teorie, însă regulile există pentru a crea echilibru, chiar şi într-un cuplu. Sună a clişeu când spunem că suntem oameni diferiţi, dar acesta este un adevăr. Şi este aberant să avem pretenţia ca oamenii să se încadreze în tiparele noastre individuale. De aceea avem nevoie de reguli, de compromisuri. Iar într-o relaţie, avem nevoie, mai ales, de încredere, comunicare şi sinceritate. Dar până aici, totul sună utopic. Atât de rare sunt astăzi relaţiile care funcţionează după principiile astea, încât mi-e greu să cred că mai există.
Balzac spunea în Istoria celor treisprezece: „de ce refuzi să crezi în Dumnezeu, când e imposibil să crezi în oameni” şi dreptate avea.
Suntem crescuţi şi educaţi pentru o societate bolnavă. Suntem oameni bolnavi într-o societate bolnavă cu toate sistemele şchiopătând. Învăţăm de mici să ne furăm căciula, învăţăm să minţim, să trişăm şi să furăm, învăţăm să desconsiderăm valorile şi să credem în nimic. Nu mai avem Dumnezeu, iar dacă îl avem refuzăm să credem în El. Suntem construiţi să avem relaţii bolnave, să nu mai credem în iubire, să nu mai credem în cel de lângă noi. Şi ajungem în ipostaza în care suntem doar nişte maşinării incapabile să ia atitudine, incapabile să aleagă, fără putere pentru a schimba ceva. Şi ne conformăm, ne complacem în ape tulburi şi călduţe, eventual, le mai tulburăm şi noi un pic.
"Fiecare om e o formă de încăpăţânare, adică o idee." C. Noica
M-am încăpăţânat atât de tare şi din păcate, am pierdut. M-am încăpăţânat să-mi dovedesc şi să dovedesc că am dreptate şi într-un final am avut. Ceea ce nu am luat eu în calcul este faptul că atunci când te încăpăţânezi în felul ăsta, energiile universului lucrează împreună cu tine, chiar dacă finalitatea nu e tocmai una bună. Îmi pare rău cumva. Dar nu-mi rămâne de făcut decât să-mi învăţ lecţia, mai devreme sau mai târziu. Îmi este foarte clar că situaţia m-a depăşit pentru că nu am vrut să o depăşesc eu, iar acum nu are nici un rost să mă plâng.
"Gelozia este doar o formă a imaginaţiei terorizate care transformă în certitudine cea mai mică bănuială." Pascal Bruckner
Îmi recunosc boala. Nu voi putea să scap de gelozie, posesivitate şi paranoia până în momentul în care chiar îmi voi dori să mă vindec. Din păcate, am distrus multe iubiri aşa şi mi-am distrus şi mie fericirea.
Închei tot cu nişte citate din Bruckner, pentru că altceva mai inspirat nu am în cap.
"Fidelitatea faţă de o persoană este un preţ prea scump plătit ca să nu fie compensată printr-o excitaţie egală: fiinţa căreia i se adresează o preferinţă exclusivistă are sarcina zdrobitoare de a-i înlocui pe toţi bărbaţii, pe toate femeile pe care prezenţa sa îi exclude. Sarcină imposibilă: nimeni nu este atât de divers şi multiplu precum e lumea."
"Astăzi, iubirile noastre mor de saţietate înainte chiar de a fi cunoscut foamea."
Mereu îndragostită de iubire... Mereu în căutare de nou şi de palpitant. Nu am regrete. Unii mă caracterizează ca fiind miserupistă şi infatuată. Mi se rupe! :) Nu mai cred decât în mine şi uneori nici măcar în mine. Visez forme şi culori, cânt ce nu am trăit vreodată şi mă îmbăt cu gusturi şi mirosuri... Nu sunt singura pe planeta asta, în schimb sunt eu şi asta mă face unică.
Îngrijorări depășite
-
Dorel, mie:- Draga mea, cum stai cu îngrijorările industriale și cu
îngrijorările agricole?
eu:- Mă întreb dacă depresia la cai are legătură cu iarba?...
Spectacol de poezie: „Blocul în versuri”
-
Spectacol după poeziile din volumul nepublicat „Dragoste în vremea
pandemiei”
Articolul Spectacol de poezie: „Blocul în versuri” a apărut prima dată pe
...
Poteci.
-
În basm, la capăt de tot, credința este gata să zămislească adevăruri. În
basm, departe de ochiul imperfect al dreptății, balanța va înclina
întotdeauna în...
Fantezie cu vers prost
-
Dionisiaca făptură mă pândește de după colț.
Eu mă prefac orb, dânsa se bucură, așteptând cu nerăbdare următorul prilej
de a mă prinde lipsit de apărare....
Cand cartile se sinucid…
-
Inainte de a citi mai departe, da un play pe videoclipul de mai jos. Sa ne
imaginam ca acesta este coloana sonora a acestui [minunat] articol.
http://youtu...
-ro_blue.png)
